Moliile-vampir

Seviciul de ştiri zilnice al National Geographic anunţa în data de 27 octombrie 2008 descoperirea unei populaţii de molii-vampir[1]. În opinia editorului nu este altceva decât un alt exemplu de evoluţie în acţiune.

O echipă de cercetători a descoperit în Siberia o populaţie de molii cu o adaptare mai puţin obişnuită: insectele se hrăneau cu sânge de mamifere, iar atunci când cercetătorii le-au oferit propriile degete, micile vietăţi nu au ezitat să le străpungă pielea şi să începă să le consume sângele. Populaţia de molii aparţine, la o primă privire cel puţin, speciei Calyptra thalictri, o specie comună larg răspândită în centrul şi sudul Europei. Specia foloseşte fructe pentru a se hrăni, extrăgând sucul cu ajutorul proboscisului, o structură a aparatului bucal care prezintă elemente în cârlig de peşte, folosit pentru a străpunge pielea fructelor şi, mai nou, a animalelor[2]. Aparatul bucal al noctuidelor, familia de lepidoptere din care Calyptra thalictri face parte, este adaptat pentru supt de tip maxilar, trompa (alcătuită de cele două galee ale maxilalelor) fiind ţinută adunată în spirală [3] (pentru edificare, vezi foto). Aşadar, aparatul bucal al populaţiei siberiene nu a evoluat dintr-un alt fel de aparat, mai puţin complex, ci este acelaşi cu cel al tipului comun. Pe lângă diferenţa de comportament nutriţional faţă de suratele frugivore europene, populaţia de molii siberiene se mai deosebeşte şi printr-o „variaţie fenotipică a modelului aripilor”[4]. Părerea cercetătorilor este că populaţia de molii s-ar putea afla pe o traiectorie evolutivă, cu alte cuvinte se poate observa evoluţia în acţiune. În vederea fundamentării acestor concluzii preliminare se vor face analize genetice asupra populaţiei de „molii-vampiri” pentru a se determina dacă există diferenţe genetice faţă de formele tip. Lucrul acesta este important pentru a se vedea cum anume au prins moliile gustul sângelui. Unii autori[5] spun că există o progresie pornind de la hrănirea cu nectar, apoi trecerea la consumul diferitelor sucuri din fructe şi culminând cu nutriţia pe bază de sânge.

Fig. 1 – Proboscis la molii

O altă întrebare este de ce anume moliile ar trece la o asemenea dietă. Unii oamenii de ştiinţă spun că este posibil ca la mijloc să fie vorba de o „ofrandă sexuală”[6]. Doar masculii populaţiei de molii se hrănesc cu sânge, însă nu s-a constatat niciun fel de beneficu pe care l-ar avea în urma consumului. De aceea, o posibilă explicaţie este că în timpul reproducerii sarea conţinută în sânge este transimsă femelelor care la rândul lor o dau mai departe larvelor de molii. Astfel s-ar asigura dezvoltarea în bune condiţii a larvelor care se hrănesc cu frunze, într-un mediu în care aceste frunze ar fi sărace în sodiu.

Este evident că vedem o schimbare, dar este o transformare de comportament. Moliile care se hrăneau cu nectar şi sucuri de fructe consumă acum sânge. Dar s-au transformat moliile în vampiri, în alt fel de creaturi? Cu siguranţă nu. Dacă ar fi să înţelegem prin evoluţie o schimbare, atunci asta s-a întâmplat şi cu moliile; dar informaţiile prezentate aici arată că nu este vorba de emergenţa de noi tipuri de organisme, nici măcar de noi specii. Nu avem o dovadă a evoluţiei biologice răspunzătoare pentru ascendenţa din amibe preistorice a omului modern. Avem vreun mecanism macroevolutiv? Nu. Nu ştim dacă aceste mici modificări fac parte dintr-un ansamblu de operaţii care vor da naştere unui tip diferit de organisme. Dar vedem o dată cât de importantă este semantica, cât de importante sunt sensurile cuvintelor şi tiparele de gândire.

Hematofagia în lumea insectelor

Dintre ţânţari, care de regulă consumă nectar, numai femelele sunt hematofage, adică se hrănesc cu sânge, deoarece au nevoie de un surplus de azot pentru a-şi finaliza dezvoltarea ovarelor şi a ajunge astfel la maturitate[7] sau fier pentru creşterea ouălor[8]. Unii autori creaţionişti speculează că declinul vegetaţiei în conţinutul de elemente s-ar fi produs după Potop (sau chiar după Cădere) fapt care a fost urmat de necesitatea diversificării comportamentului de hrănire a animalelor.

Concluzii

Populaţia de molii din Siberia a trecut la un nou tip de alimentaţie şi anume cea pe bază de sânge. Motivele acestei schimbări pot fi regăsite în insuficienţa sodiului din frunzele care ar trebui să asigure dezvoltarea larvelor. Masculii care se hrănesc cu sânge nu au deosebiri ale structurii aparatului bucal faţă de masculii frugivori, ceea ce înseamnă că au fost proiectaţi pentru a se hrăni cu mai multe tipuri de lichide, aparatul bucal fiind o excelentă dovadă de proiectare inteligentă deoarece a fost luată în calcul necesitatea perforării unor suprafeţe de consistenţă diferită. Dacă se va descoperi că există deosebiri genetice, acestea vor fi exprimate prin gene mutante şi ar putea fi legate şi de diferenţele fenotipice. Nu cred că se va putea vorbi de informaţie genetică nou-apărută, care să codifice elemente responsabile de consumul de sânge. Mutaţiile sunt modificări ale materialului genetic existent, nu se produce un adaos de informaţie genetică ci se produce o intervenţie la nivelul informaţiei existente.

Diferenţele de hrănire şi cele în modelul de pe aripi se datorează mediului în care moliile-vampir trăiesc. Este vorba de proprietatea de adaptabilitate a organismelor, permisă prin codul genetic. Moliile au rămas tot molii, nu au evoluat într-un alt tip de organisme.

Pentru a afla mai multe despre molii şi evoluţia în acţiune consultaţi şi articolul: Moliile şi teoria evoluţiei.

for National Geographic News, October 27, 2008
Note de subsol:
  1. John Roach – Vampire Moth Discovered. Evolution at Work for National Geographic News, October 27, 2008 []
  2. Blood-feeding and Fruit-feeding Moths of Calpini Tribe (Noctuidae), Their Phylogeny and Classification []
  3. Crişan Alexandru, Biologie animală I – Nevertebrate, 1996, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, p. 216, 242 []
  4. John Roach – Vampire Moth Discovered. Evolution at Work for National Geographic News, October 27, 2008 []
  5. Ca de exemplu Jennifer Zaspel, cercetător asistent la Branham Lab Department of Entomology & Nematology, University of Florida []
  6. Jennifer Zaspel, Chris Nice []
  7. James Stambaugh – Creation’s original diet and the changes at the Fall TJ 5(2):130-138 august 1991 []
  8. Mosquito. Feeding Habits []

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *