Recenzie carte: Amprente ale inteligenţei creatoare

AMPRENTE ALE INTELIGENŢEI CREATOARE
Dovezi ale proiectării inteligente şi ale frumuseţii intenţionate în creaţie
de Stuart Burgess, Oradea: Făclia, 2006
Traducător Dorin Pantea

Despre autor

Stuart Burgess, BSc (Eng) PhD CEng FIMechE FRAeS, este Profesor de Design şi Natură la Universitatea din Bristol, Marea Britanie, fiind Şeful Departamentului de Inginerie Mecanică. Domeniile lui de interes includ modelarea eficientă a structurilor şi mecanismelor, design şi natură, eficienţa structurală a arborilor, mecanismul zborului la insecte şi altele.[1]

Cartea

Redactarea capitolelor este unitară pe tot parcursul cărţii, fiecare dintre acestea începând cu un verset biblic, semnificativ pentru conţinutul respectivului capitol, şi încheindu-se cu consideraţii asupra atributelor lui Dumnezeu aşa cum au putut fi acestea identificate prin prisma informaţiilor conţinute. Acestă modalitate de lucru arată recunoaşterea autorităţii Scripturii în elaborarea prezentei lucrări. Cartea este scrisă de pe poziţia omului de ştiinţă dar este evident pe tot parcursul cărţii că autorul este şi un bun pedagog întrucât abordează problematicile într-un limbaj accesibil publicului larg, fără însă a renunţa la rigurozitatea limbajului ştiinţific sau a-l trivializa. Teza designului inteligent este de fapt o formă actuală şi actualizată a argumentului teleologic (sau a argumentului planului divin) al cărui renumit proponent a fost William Paley. El spune că dacă ai găsi un ceas pe un câmp ai putea să tragi concluzia că acel ceas a fost făcut de cineva pentru a deservi unui scop precis şi că nu a zăcut acolo dintotdeauna. Tot aşa, spunea el, organismele vii preznită trăsături care arată că ele au fost create cu un scop, iar noi putem detecta designul în lucrările naturii.

Cartea lui Burgess descrie şase amprente ale inteligenţei creatoare, după cum urmează:

1. Mecanismele ireductibile

Primul exemplu de mecanism ireductibil este articulaţia genunchiului (medalion: încheietura genunchiului uman într-o imagine obţinută prin rezonanţă magnetică).[2] Textul din această secţiune a fost folosit într-un articol publicat iniţial în Technical Journal 13(2):112–117 în anul 1999,[3] publicaţie editată de Answers in Genesis. Autorul începe prin a defini mecanismele ireductibile: acestea sunt „compuse în mod necesar din mai multe repere sau piese asamblate, fiecare cu anumite caracteristici esenţiale, pentru a îndeplini o funcţie utilă”.[4] Burgess spune că „evoluţioniştii sunt de acord că evoluţia nu poate produce mecanisme ireductibile” deoarece fiecare mecanism din natură a evoluat incremental prin modificări succesive care au perfecţionat respectivul mecanism făcându-l din ce în ce mai adaptat la mediu. Astfel, mecanismele ireductibile sunt acele mecanisme alcătuite din părţi complet formate şi îmbinate pentru a fi funcţionale, iar în cazul în care o componetă ar fi îndepărtată, sistemul ar deveni nefuncţional.

Încheietura genunchiului la mamifere este un exemplu de mecanism ireductibil în opinia autorului deoarece acesta conţine 16 caracteristici esenţiale (sau critice) pentru funcţionarea încheieturii genunchiului. Dacă una (sau mai multe) dintre acestea ar lipsi sau ar fi incompatibilă cu celelalte, încheietura genunchiului ar fi nefuncţională. De asemenea Burgess punctează că este nevoie ca toată informaţia genetică responsabilă de formarea şi funcţionarea încheieturii genunchiului să fie prezentă simultan în genom. Acesta este în domeniul proiectării principiul „simultaneităţii maxime, adică coroborarea simultană a informaţiei”.[5] Stuart Burgess foloseşte informaţii din inginerie, din anatomie, din embriologie, din genetică, precum şi din evoluţionism, acestea din urmă pentru a arăta ce „strategii înşelătoare”, cum le numeşte autorul, folosesc evoluţioniştii. De exemplu, autorul atage atenţia aspura necesităţii de a nu confunda complexitatea unui sistem biofizic cu aparenta complexitate a unei imagini detaliate obţinută prin tehnologie computaţională. Burgess, o autoritate în domeniul ingineriei mecanice, susţine că evoluţia este un proces de jos în sus, adică porneşte de la detalii fără a a vedea dinainte conceptul. El spune că acest lucru este exact opusul a ceea ce găsim în natură şi anume unul de sus în jos, care porneşte de la un concept şi termină cu detaliile, similar cu proiectarea tehnologică (de pildă proiectarea unui pod începe cu alegerea conceptului – pod suspendat de exemplu – după care sunt alese detaliile). Aceasta este şi metodologia inginerilor proiectanţi deoarece ingineria conţine „numeroase mecanisme ireductibile care nu pot fi proiectate de jos în sus”.[6] Autorul nu neglijează aspecte mai practice ale experienţei omeneşti legate de încheietura genunchiului şi face referire la boli precum artrita. El consideră că aceste boli şi vulnerabilităţi sunt cauzate de căderea în păcat a omului care trăieşte o viaţă altfel decât cea „foarte bună” creată la început de Dumnezeu.[7] Aceste consideraţii arată că articulaţia genunchiului la mamifere nu ar fi putut evolua ci a fost creată ca un mecanism complet funcţional şi prin urmare are un Proiectant.

Al doilea mecanism ireductibil discutat este mecanismul zborului la păsări. Zborul planat este un exemplu de mecanism ireductibil deoarece acesta presupune existenţa concomitentă a aripilor aerodinmice, a structurilor uşoare (precum oasele pneumatice şi penele) şi a mecanismelor de control (pentru schimbarea altitudinii, direcţiei şi vitezei). O parte deosebit de plăcută a acestui capitol se referă la migraţia păsărilor, autorul aducând ca exemple trei specii de păsări a căror migraţie este spectaculoasă. Prima specie este chira arctică, Sterna paradisea (photo[8]), care migrează de la Cercul polar de Nord până în Antarctica şi retur; a doua specie este gâsca de india, Anser indicus, care migrează la altitudini deosebit de mari peste munţii Himalaya iar a treia ploierul auriu, Pluvialis apricaria (migrează din Alaska în Hawaii). Migraţia păsărilor este un fenomen spectaculos dar care nu este pe deplin înţeles de către oamenii de ştiinţă; atunci cum anume ştiu „că migrarea a evoluat prin erori genetice?” se întreabă autorul.[9] Autorul adaugă în acest capitol şi detalii cu privire la aparatele de zbor construite de oameni şi face consideraţii asupra imposibilităţii animalelor terestre de a evolua în creaturi zburătoare.

Un alt exemplu de mecanism ireductibil este ecosistemul pământului.[10]  Acesta este un exemplu mai complex şi mai dinamic decât precedentele. Autorul susţine că ecosistemul terestru are componente interdependente care trebuie să coexiste în acelaşi moment pentru ca să funcţioneze corect.[11] Această secţiune conţine multă informaţie ecologică şi este un indiciu că oamenii creştini sunt conştienţi de problemele de mediu, clerul fiind uneori acuzat că nu dă suficientă atenţie problemelor environmentale. Autorul vorbeşte despre lanţul trofic, circuitul apei în natură, circuitul diferitelor substanţe organice, precum şi proprietăţile aerului.

2. Configuraţia optimă completă

Burgess susţine că „un sistem are o configuraţie optimă completă atunci când dispune de materialele cele mai bune pentru a îndeplini un anumit set de funcţii şi când nu conţine niciun reper inutil”.[12] Organismele vii din natură sunt foarte bine proiectate pentru mediul în care trăiesc, oamenii de ştiinţă având o preferinţă să copieze structurile din natură pentru a-şi face proiectele mai eficiente (de exemplu ochii creveţilor inspiră noi tipuri de CD/DVD playere[13]). Autorul vorbeşte şi de aşa-numitele organe rudimentare, despre care se spunea că nu au nicio funcţie şi că sunt doar un rest evolutiv (osul coccigian, măselele de minte, apendicele vermicular). Configuraţia optimă completă, în viziunea autorului mărturiseşte că Proiectantul este unul înţelept şi puternic, care depăşeşte proiectanţii umani în ceea ce priveşte aceste calităţi.

3. Frumuseţea adăugată

Frumuseţea unei fiinţe este considerată de Stuart Burgess o dovadă a proiectării inteligente. Autorul face distincţie între frumuseţea inerentă, cea care este o consecinţă a proiectării, şi frumuseţea adăugată „al cărei unic scop este să ofere o imagine încântătoare”.[14] Informaţiile din acest capitol au constituit un articol de sine stătător publicat de Stuart Burgess în TJ 15(2):94–102 în August 2001.[15] Exemplul campion pentru acest subiect este coada păunului (photo),[16] pasăre care a intrat şi în atenţia lui Charles Darwin atunci când a propus ca explicaţie teoria selecţiei sexuale.

Coada păunului nu poate fi explicată de selecţia naturală întrucât aceasta oferă un evident dezavantaj masculului de păun în lupta pentru supraviţuire făcându-l mult vizibil şi îngreunându-i retragerea în cazul apariţiei unui prădător în zonă. Astfel, trebuie să existe un avantaj mult mai mare decât cel al supravieţuirii individului, şi anume cel al supravieţuirii genelor, adică un avantaj în repoducere care merită riscul expunerii. Autorul face o prezentare a structurii penelor din coada păunului, a configuraţiei optime a barbulelor[17] penelor şi a frumuseţii bine cunoscutei „pene cu ochi” a păunului, unde precizia matematică are un rol deosebit de important în crearea frumuseţii. Un alt aspect important în frumuseţea cozii de păun este şi cromatica acesteia, care nu este dată de pigmenţii coloraţi ci este generată de fenomentul optic numit interferenţă,[18] lucru care creşte valoarea proiectării în coada păunului. Autorul atinge şi subiectul selecţiei sexuale găsind că este absurd ca „penele din coada păunului să fi evoluat prin erori genetice”.[19] El susţine că şi dacă ar exista gene de preferinţă la femele, acestea ar putea fi mijloace de conservare a trăsăturilor frumoase şi nu o dovadă pentru selecţia sexuală. Obiecţiile autorului la teoria selecţiei sexuale se referă la lipsa vreunui motiv pentru care femelele de păun ar opta întotdeauna pentru ceva (mai) frumos, la modalitatea aleatorie de iniţiere a ciclului selecţiei sexuale, la imposibilitatea păuniţei de a evalua elementele subtile al cozii păunului cum sunt absenţa axului în partea superioară a ochiului, trăsăturile ireductibile care există în coada păunului şi care nu ar fi putut evolua incremental, studii care demonstrează degradarea frumuseţii.

Dintr-o asemenea abordare nu putea lipsi nici fumuseţea muzicii din natură: frumuseţea adăugată în cântecul păsărilor. Autorul arată şi câteva exemple în care cântecul păsărilor a fost preluat în muzica clasică de compozitori precum Vivaldi, Handel, Beethoven, Saint-Saens şi alţii.

Notă: Se menţionează că „frumuseţea cozii păunului […] l-a făcut pe Charles Darwin să se îmbolnăvească”.[20] Aceasta este o inexactitate în traducerea unei expresii din limba engleză, Darwin scriindu-i lui Asa Gray în 1860 că “mi se face rău la vederea unei pene din coada păunului, oridecâteori o privesc”. (The sight of a feather in a peacock’s tail, whenever I gaze at it, makes me sick!)[21]

4. Asemănarea extremă a trăsăturilor

Această idee se vrea a fi o alternativă la ceea ce evoluţioniştii numesc convergenţă evolutivă (existenţa trăsăturilor asemănătoare la organisme „neînrudite”, îndepărtate filogenetic). Asemănarea extremă a caracteristicilor este pusă de autor pe seama capacităţii nelimitate a unui proiectant inteligent de a produce trăsături asemănătoare organismelor pe care le creează. Exemple oferite de Burgess în acest sens sunt mamiferele marine şi terestre, mamiferele marsupiale şi placentare, vieţuitoarele care extrag polen, culorile şi desenele de avertizare, structura membrelor, asemănări genetice. Asemănarea este o dovadă a originii comune, dar nu una evolutivă ci una a proiectării.

5. Diversitatea extremă a genurilor

Diversitatea habitatelor de pe Terra este în corelaţie cu diversitatea genurilor de organisme vii care le populează. În opinia autorului, diversitatea extremă a organismelor vii este o dovadă a proiectării inteligente. Acest punct de vedere se poate explora pe paginile cărţii citind despre pasărea colibri, cămilă, ornitorinc, arborele ginko şi adaptările plantelor deşertice.

6. Elementele antropocentrice

Învăţătura biblică susţine că (Universul şi) Pământul cu tot ce este pe el a fost făcut pentru a asiugra o “casă” potrivită pentru oameni. În ceea ce priveşte proiectarea universului, credem că autorul insistă mult prea puţin pe explicarea principiului antropic, care susţine că parametrii universului sunt fin reglaţi pentru a permite ca viaţa (şi cercetarea ştiinţifică) umană să existe. Existenţa elementelor antropocentrice în lumea în care trăim sunt un indiciu pozitv al proiectării inteligente. Exemplele propuse de autor pentru a-şi ilustra poziţia sunt originale, ele referindu-se la fructele potrivite pentru a fi consumate de om, unele plante cultivate cu multiple întrebuinţări (orezul), materiale folosite în confecţionarea îmbrăcămintei (bumbac, lână), materialele regenerabile naturale, toate aceste fiind citate de autor în sprijinul idei sale că Dumnezeul plin de bunătate şi dragoste a proiectat toate acestea pentru om. Autorul îşi arată şi el preocuparea pentru om acordând două capitole pentru a-şi argumenta poziţia că fiinţa umană are o configuraţie şi o frumuseţe unică între celelalte organisme. Ceea ce ne diferenţiază de animale sunt bipedalismul, limbajul articulat complex, intelectul unic, sensibilitatea umană şi spiritualitatea. Este oferită şi o succintă comparaţie într om şi maimuţele antropoide cu evidenţierea a 20 de diferenţe majore în ceea ce priveşte trăsăturile fizice. Credem totuşi că „faţa zâmbitoare a unui copilaş nu este suficientă pentru a demonstra absurditatea teoriei evoluţiei”,[22] aşa cum susţine autorul, această opinie trebuind înţeleasă ca o figură de stil.

Autorul susţine o interpretare literală a naraţiunii prezentate în capitolul 1 din Geneza, pentru el aceasta fiind o „relatare adevărată şi precisă a apariţiei universului”. Astfel, Burgess face o prezentare a zilelor creaţiei şi oferă succinte comentarii pe marginea fiecărei „zile” de Creaţie. Opinia autorului este că universul a fost creat de Dumnezeu ex nihilo, instantaneu şi având o vârstă aparentă (era matur), el neîncercând nicio armonizare a Genezei cu teoria marii “explozii” iniţiale, big bang. Credem că este important de remarcat că Burgess nu face doar un demers persuasiv referitor la argumentele proiectării inteligente, dar şi vorbeşte pe tot parcursul cărţii despre acest Proiectant în relaţie cu creaţia Sa, insistând asupra atributelor Creatorului.

Un capitol foarte util al acestei cărţii este cel în care autorul răspunde unor obiecţii aduse argumentului designului. Aceste indicaţii sunt doar o bază de plecare pentru cei care vor să aprofundeze prin studiu. El încearcă şi să răspundă unor întrebări ca A folosit Dumnezeu evoluţia? Cine L-a creat pe Dumnezeu? De ce există suferinţă în lume? Care este vârsta pământului? Ce spune Biblia despre dinozauri? Care este rolul credinţei?

Şirul acestor întrebări se continuă şi în ultimul capitol, autorul schimbând tonalitatea întrebărilor, acestea referindu-se la subiecte fundamentale precum: Este Biblia Cuvântul lui Dumnezeu? Cum este Dumnezeu? Care este scopul vieţii? Ce se întâmplă după moarte?

Concluzie

Natura este Creaţia lui Dumnezeu şi ea ne descoperă din atributele Creatorului, deoarece puterea lui eternă se vede în lucrurile pe care le-a proiectat şi le-a creat. Lumea este inteligibilă şi frumoasă, ceea ce ne vorbeşte despre un Dumnezeu personal, raţional, inteligent şi plin de dragoste.

Note de subsol:
  1. Interese de cercetare a profesorului Stuart Burgess []
  2. Credit foto: Shizhao, CC 3.0 []
  3. Critical characteristics and the irreducible knee joint []
  4. Stuart Burgess – Amprente ale inteligenţei creatoare, pag. 13 []
  5. Burgess, Stuart – op.cit, pag. 39 []
  6. Burgess, Stuart – op.cit., pag. 39 []
  7. Geneza 1:31 – Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. []
  8. Arctic tern by Daníel Örn, CC License []
  9. Burgess, Stuart – op.cit., pag. 53 []
  10. Ecosistemul este biocenoza (ansamblul de organisme vii care intercaţionează într-un anumit mediu) împreună cu biotopul asociat ei. []
  11. Burgess, Stuart – op.cit., pag. 64 []
  12. Burgess, Stuart – op.cit., pag. 76 []
  13. Ochii crevetilor – sursa de inspiratie pentru fabricarea unui DVD-player inovator, Descoperă D-news, 26 oct. 2009 []
  14. Burgess, Stuart – op.cit., pag. 92 []
  15. The beauty of the peacock tail and the problems with the theory of sexual selection []
  16. Photo: Peacock, SXC, Royalty free []
  17. Structurile tari situate de o parte şi cealaltă a axului penei se numesc barbe şi formează vexilul penei; filamentele situate de o parte şi cealaltă a barbelor se numesc barbulele, iar la penele de contur acestea se prind laolată prin mişte cârlige numite barbicele. []
  18. Interferenţa se produce la suprapunerea a două sau mai multe unde; un exemplu obişnuit sunt petele de ulei de maşină pe un drum ud. []
  19. Burgess, Stuart – op.cit., pag. 107 []
  20. Burgess, Stuart – op.cit., pag. 117 []
  21. The Life and Letters of Charles Darwin, Volume II Letter to Asa Gray, dated 3 April 1860, p.297 []
  22. Burgess, Stuart – op.cit., pag. 237 []

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *