Numele YAHWEH in textele hieroglifice Egiptene

Pe pagina de internet a prestigioasei asociaţii de arheologie biblică Associates for Biblical Research din SUA[1] a fost publicat un articol[2] în care se vorbeşte despre câteva vechi texte egiptene din Antichitate în care apare numele personal al lui Dumnezeu din limba ebraică: YAHWEH (EU SUNT sau EU SUNT CEL CE SUNT).

Voi prezenta pe scurt informaţiile din acest articol pentru a suplini astfel, parţial, lipsa de informaţii din domeniul arheologiei şi istoriei biblice care există la ora actuală în mediul evanghelic românesc. Deasemenea doresc sa prezint cititorilor români unele aspecte putin cunoscute despre istoria poporului Israel si a religiei iudaice în Orientul Mijlociu Antic.

Bătălia cu canaaniţii a Faraonului Merneptah – relief în Templul Karnak. Foto: Mike Luddeni, sursa: biblearchaeology.org

Articolul menționat a fost publicat pentru prima dată în toamna anului 2009 de către dr. Charles Aling, profesor de istorie la Northwestern College SUA (Saint Paul, Minnnesota), specialist în istorie antică şi Egiptologie, participant la săpături arheologice în Egipt și de către dr. Clyde E. Billington, profesor de istorie antică şi medievală la Northwestern College (Saint Paul, Minnesota, SUA), director executiv al Institutului de Arheologie Biblică şi membru al bordului de conducere al Near Eastern Archeological Society. In articolul lor cei doi autori fac referire la două liste topografice (liste cu nume de popoare și cetăti dintr-o anumită regiune geografică) descoperite la Soleb si Amarah-West in Sudan. Pe aceste liste apare numele personal a lui Dumnezeu: YHWH. Aceste două documente arată existența în Egipt a poporului evreu în timpul dinastiei a XVIII (1550-1292 î.H.) și sustin teoriile istoricilor care propun o dată timpurie a ieșirii din Egipt a evreilor. Deasemenea arată că afirmatiile Bibliei, în special a cărții Exod despre o prezență evreiască în Egipt și teritoriile învecinate nu sunt simple mituri asa cum au susținut unii istorici și arheologi seculari

YAHWEH și Shasu

Aling și Billington vorbesc în articolul lor despre două liste topografice egiptene scrise cu hieroglife din perioada Imperiului Nou (sec. XVI-XI î.H. sau 1570-1070 î.H.) găsite de arheologi la începutul sec. XX în vechile temple egiptene de la Soleb şi Amarah-West aflate azi pe teritoriul statului Sudan. În aceste liste sunt prezentate mai multe cetăți din Canaan. Tot în aceste liste apare urmatoarea mențiune: “ţinutul Shasu al lui Yahweh”.

Termenul egiptean Shasu înseamnă “nomad” şi se referă la crescătorii de animale semiţi din Cannan, Liban, Siria şi peninsula Sinai care se aşezau adesea în Egipt sau intrau în conflict cu armatele egiptene când acestea încercau să le cucerească teritoriile din Asia. Acest termen (Shasu) cuprinde pe toți evreii, cannaniţii, edomiţii, arameii, amoriţii, moabiţii, amaleciţii, midianiţii si keniţii.

Termenul YAHWEH este numele lui Dumnezeu şi apare în Biblie pentru prima dată în Exod 3: 14 :”Şi Dumnezeu a zis lui Moise: EU SUNT CEL CE SUNT. Şi EL a zis: Vei spune copiilor lui Israel: Cel ce se numeşte EU SUNT (YAHWEH) m-a trimis la voi”. Toţi specialiştii sunt de acord că termenul YAHWEH apare in aceste două documente egiptene. Cele două liste topografice sunt cele mai vechi texte în care apare cuvantul YAHWEH, lista de la Soleb este mai veche cu 500 de ani decât Stela Moabită, o inscripţie de piatră pe care apare numele YAHWEH (sec. IX î.H.) şi este deci una din cele mai vechi referinţe din afara Vechiului Testament a numelui lui Dumnezeu. Pe lângă aceste două liste cuvântul Yahweh mai apare şi în aşa numita listă topografică din templul de la Medinet Habu, care se afla pe malul de Vest al Nilului la Luxor şi care datează din sec. XII î.H. În lista topografică de la Medinet Habu numele lui Dumnezeu apare sub forma YI-Ha. Acest termen a apărut datorită schimbărilor aparute în pronunțarea cuvintelor în limba egipteană, dar la ora actuală nu se știe cand a avut loc această modificare a pronunției.

YAHWEH – zeu sau cetate?

După cum am spus mai sus toţi specialiştii sunt de acord ca în aceste liste apare numele de YAHWEH. Controversa este legată de interpretarea care trebuie dată acestui cuvânt şi a propoziţiilor în care apare.

Unii specialişti spun că acest termen se referă la un toponim, adica la denumirea unei cetăţi sau a unui loc şi deci textul ar trebui tradus: “Ţinutul Yahweh al poporului Shasu”. Aling si Billington cred dimpotrivă că termenul Yahweh îl desemneaza pe Dumnezeul biblic al evreilor şi că textul ar trebui tradus: “Ţinutul Shasu al lui Yahweh” adică ţara nomazilor care se închină lui Yahweh. Cei doi aduc ca argument faptul că întotdeauna numele unui zeu sau strămoş al unui popor a fost dat unui loc anume și nu invers. Argumentul celor doi autori este logic dacă ne gândim că societatea antică era foarte religioasă şi oamenii dădeau numele zeilor cetăţilor sau ţărilor lor, numele acestor zei având un anumit prestigiu, o anumita “sfinţenie” pentru oamenii de atunci. Nu ar fi fost obișnuit ca cineva să dea unui zeu numele unui oraș, acesta fiind considerat un nume omenesc. În schimb numele unui zeu sau al unui strămoş foarte cunoscut putea fi dat unei cetăţi sau ţări. Autorii dau exemplul cuvântului Israel care la început a denumit pe strămoşul poporului evreu (Iacov, căruia Dumnezeu i-a schimbat numele în Israel) iar apoi a denumit ţara locuită de evrei şi chiar poporul evreu. Un alt exemplu ar fi cel al cetăţii Ramses de care se aminteşte în Exod a cărei denumire  provine de la numele zeului Ra sau Akhetaten al cărei denumire provine de la numele zeului Aton. În plus, niciodată în Biblie sau în vreo altă scriere antică nu întâlnim existenţa vreunei cetăţi cu numele Yahweh.

YAHWEH și zeii cannaniți în Egipt

Aling şi Billington afirmă că în perioada Imperiului Nou au pătruns în Egipt o mulţime de divinităţi din Canaan, aceste divinităţi având statui şi temple descoperite de arheologi în epoca modernă. Egiptenii erau sincretişti adică preluau zeii altor popoare sau considerau că unii din zeii popoarelor din Canaan sunt aceeaşi cu zeii lor doar că au alte denumiri. Din Cannan egiptenii au preluat cultul zeitei Astarteea (zeița fertilității și dragostei), Anath (zeitate feminină razboinică) și Reshef (zeu al războiului și tunetului).

Singurul zeu din Canaan pe care egiptenii nu l-au asociat cu unul din zeii lor, singurul căruia nu i-au făcut temple, singurul căruia nu i-au făcut reprezentări artistice este YAHWEH. Despre YAHWEH nici măcar nu se vorbeşte în scrierile egiptene cu excepţia celor trei liste topografice. Autorii speculează că această atitudine s-ar datora faptului că egiptenii îl considerau pe YAHWEH ca fiind un zeu duşman al unui popor duşman care făcea parte din populaţiile Shasu pe care le urau şi care trăiau în Nordul Egiptului.

Importanța listelor topografice de la Soleb și Amarah-West pentru stabilirea datei Exodului

Cei doi autori mai spun că numele de YAHWEH era cunoscut egiptenilor care au trăit în timpul dinastiei a XVIII-a (1550-1292 î.H.) în timpul domniei faraonului Amenhotep al III-lea. Acest faraon a construit templul de la Soleb unde a fost găsită una din listele topografice cu numele lui Dumnezeu. Aling şi Billington mai spun că nu există menţiuni ale numelui YAHWEH în textele egiptene înainte de domnia lui Amenhotep al III-lea şi că “Shasu al lui Yahweh” sunt israeliţi care trăiau în Egipt la începutul dinastiei a XVIII-a. Aceştia s-au mutat mai apoi în Canaan în preajma anului 1400 Î.H. (aproximativ) unde sunt amintiţi alături de alte popoare în lista de la Soleb. Se bănuieşte că informaţiile din această listă au fost apoi copiate pe lista de la Amarah-West. Autorii mai spun că aceste informaţii se potrivesc perfect cu teoria care susţine o dată timpurie a Exodului (a ieşirii din Egipt a poporului evreu) dar crează probleme celor care susţin că Exodul a avut loc pe vremea faraonului Ramses II in sec. XIII î.H.

Concluzie

Listele topografice de la Soleb, Amarah-West și Medinet Habu conțin cea mai veche mențiune a numelui lui Dumnezeu din afara Bibliei și demonstrează existența poporului evreu și a religiei iudaice în Egipt și sudul Canaanului în timpul dinastiei a XVIII-a (1550-1292 i.H.) și în același timp demonstrează că referințele biblice cu privire la prezența evreilor în Egipt nu sunt doar niște mituri cum au susținut mulți istorici seculari. Aceste liste topografice arată că aria de etnogeneză, de formare a poporului evreu cuprinde nu doar Cannanul ci și Egiptul. Să sperăm că în viitor arheologii vor descoperi noi texte care vor elucida misterele prezenței evreilor în Egipt în cei 400 de ani cât au stat acolo, o perioadă de timp din istoria poporului ales despre care știm atât de puțin.

Note de subsol:
  1. Associates for Biblical Research este o organizație evanghelică din SUA al cărei scop este de a demonstra istoricitatea evenimentelor descrise în Biblie folosind pentru aceasta noile descoperiri din domeniul arheologiei biblice. Asociația a fost fondată în 1969 în orașul american Philadelphia de David Livingston, un pastor asistent. Associates for Biblical Research are ca membrii și colaboratori pastori și arheologi creștini dedicați demonstrări adevărului Bibliei. De-a lungul timpului Associates for Biblical Research a organizat mai multe săpături arheologice în Israel. []
  2. Associates for Biblical Research – The Name Yahweh in Egyptian Hieroglyphic Texts, 8 mar. 2010 []

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *