Interviu cu dr. Emil Silvestru

Vă oferim cel mai recent interviu acordat de dr. Emil Silvestru care va susţine la Cluj-Napoca conferinţa “Amăgirea lui Darwin”. Evenimentul va avea loc în data de 22 mai 2010, începând cu orele 18:00, în Sala Auditorium Maximum a Universităţii Babeş-Bolyai.

Milu Todut: Domnule Silvestru, ultima dată aţi fost în România acum 4 ani, în 2006, la Biserica Baptistă Iris din Cluj-Napoca unde aţi susţinut o prelegere despre Creaţie şi Potop precum şi despre activitatea dumneavoastră ca om de ştiinţă în cadrul unui institut de cercetare a creaţiei. Cu ce gânduri vă întoarceţi în România şi cui doriţi să vă adresaţi?

Dr. Emil Silvestru: Revenirea în România îmi cauzează de fiecare dată un amestec de sentimente şi gânduri: pe de o parte acea nostalgie inexplicabilă atât de succint şi intraductibil numită în româneşte „dor”. Pe de altă parte, o amărăciune văzând anumite schimbări pe care nu mi le-aş fi imaginat, schimbări în locuri pe care le păstram ca aproape mistice în inima mea. Mă refer la „colţurile mioritice” pe care mi le doream etern neafectate de drumuri, construcţii etc. Din punct de vedere profesional, acest turneu (care continuă după un turneu de conferinţe în Anglia şi Olanda) are ca scop principal promovarea documentarului produs de CMI [Creation Ministries International] şi în conjunţie cu aceasta, prezentarea unei imagini mai nuanţate şi mai corecte (atât din punct de vedere istoric cât şi ştiinţific) a lui Charles Darwin, personaj a cărui dublă aniversare de anul trecut a atins pe alocuri accente de veneraţie quasi-religioasă. Biserica în ansamblul ei a fost profund afectată şi lucrul acesta trebuie prezentat în mod public.

Milu Todut: Care a fost implicarea dumneavoastră  în realizarea documentarului ştiinţific “Darwin: Călătoria care a zguduit lumea” (titlul original, “Darwin: The Voyage that Shook the World”)?

Dr. Emil Silvestru: Ideea documentarului mi-a venit în timp ce participam în 2006 la o conferinţă de creaţionism în Anglia. Mi-am dat seama că aniversarea a 200 de ani de la naşterea lui Darwin şi 150 de ani de la prima ediţie a Originii speciilor în 2009 vor cauza o frenezie evoluţionisto-atee care va fi folosită pentru a ataca creştinismul peste tot. Ştiind că Darwin a fost de fapt geolog şi că felul în care a aplicat el geologia Lyelliană în timpul voiajului la bordul HMS „Beagle” a influenţat viziunea sa evoluţionistă ulterioară, mi-am dat seama că un documentar în care ar fi revizitate şi reinterpretate locaţiile geologice „darwiniene” ar avea un efect ponderator asupra veneraţiei. Darwin a făcut numeroase greşeli geologice şi multe din ele erau rezultatul ideilor preconcepute care-i stăpâneau intelectul. Plimbându-ne cu soţia mea, Flory, prin parcul conacului unde locuiam în timpul conferinţei, i-am împărtăşit viziunea mea ca pe un vis prea frumos pentru a putea fi altceva decât un vis. Dar ea a fost hotarâtă de la început: „Emil, trebuie să mergi mai departe, transformă ideea într-o propunere concretă către conducerea CMI.” Dar vreme de peste un an am rămas pesimist şi nu am urmat sfatul lui Flory, fiind convins că un astfel de proiect era peste puterile financiare ale organizaţiei noastre. Dar ea nu a renunţat şi a continuat să mă împingă de la spate aşa că până la urmă am cedat. Şi reacţia factorilor de decizie din CMI International a fost extrem de favorabilă. Imediat a fost trimisă în toată lumea o solicitare pentru donaţii şi în mai puţin 8 luni s-au strâns peste 600 mii de dolari. Restul, binişor peste un milion în total, a venit din partea CMI. Eu am fost coordonatorul ştiinţific la filmările de teren (iar în Galapagos ni s-a alăturat Dr. Rober Carter, biolog), alegând locaţiile, studiendu-le şi prezentându-le.

Milu Todut:  Pentru mine ca biolog şi geolog, unul dintre cele mai interesante locuri de pe Pământ unde mi-aş  dori să ajung este arhipelagul Galapagos. Cum a fost să ajungeţi în minunatele insule Galapagos şi ce aţi simţit să păşiţi pe acelea melaguri atât de provocatoare pentru un om de ştiinţă şi care au influenţat gândirea lui Darwin când şi-a formulat teoria privind originea şi transmutaţia speciilor.

Dr. Emil Silvestru: Absolut toate locaţiile din timpul filmărilor mi s-au părut extrem de interesante şi mi-au creat emoţii unice. Galapagos este aproape un templu al evoluţionismului şi este păzit ca atare. Noi, ca să putem primi permisul de filmare, am folosit o firmă de acoperire – Fathom Media – pe care am creat-o special pentru acest film. Dacă am fi cerut permisul în numele Creation Ministries International, nu l-am fi primit! Pentru Darwin, Galapagos a fost doar un loc de colectare de eşantioane şi specimene (care nici măcar nu fusese planificat în itinerariul iniţial al expediţiei „Beagle”). În cele 5 săptămâni cât a stat acolo, el nu a reuşit să vadă şi să înţeleagă mai nimic din ceea ce era ştiinţific important. Mult mai târziu, când îşi scria lucrările şi mai ales în redactarea Originii speciilor şi-a dat seama Darwin de importanţa a ceea ce vazuse în Galapagos. Este interesant că el nici măcar nu s-a deranjat să noteze de pe ce insule a colectat unele exemplare de cinteze!

Milu Todut: Iată o informaţie pe care nu o întâlnim de obicei când ni se vorbeşte despre faimoasele cinteze ale lui Darwin. Spuneţi-ne ce alte roluri aveţi în cadrul Creation Ministries International? Cu ce vă ocupaţi în activitatea zilnică (de cercetare)?

Dr. Emil Silvestru: Foarte repede după venirea în Canada, grosul activităţii mele au devenit conferinţele. Flory şi cu mine petrecem 6-7 luni în fiecare an în deplasări prin toată Canada (am vizitat practic toate provinciile şi teritoriile în repetate rânduri) spre frustrarea lui Mitzu, pisoiul nostru. Am conferenţiat de asemenea în S.U.A., America de Sud, Africa de Sud, Australia. Atunci când nu călătoresc, scriu articole ştiinţifice (pornind de la locaţiile pe care reuşesc să le vizitez în timpul turneelor de conferinţe), articole pentru Creation Magazine, răspund numeroaselor întrebări ştiinţifice care ne parvin din toată lume prin website-ul nostru (creation.com). Atunci când timpul o permite, călătorim la unele obiective geologice importante pe continentul american, pentru a studia şi înregistra (fotografii şi video). În felul acesta îmi construiesc o bancă de date pentru cercetări viitoare. Din ce în ce mai frecvent sunt invitat de felurite studiouri de televiziune creştină pentru felurite emisiuni prin care bineînţeles popularizez cauza şi organizaţia noastră.

Milu Todut:  Să ne întoarcem puţin în timp: ca urmare a convertirii dumneavoastră la creştinism, aţi găsit că este necesar să puneţi la îndoială unele lucruri pe care le consideraţi de la sine adevărate, un fel de dogme sau axiome ale ştiinţei moderne. Cum a fost atunci şi cum v-au privit colegii din mediul academic?

Dr. Emil Silvestru: Convertirea mea mi-a permis să văd ceea ce nu am văzut în universitate: că o majoritate a ceea ce mi se prezetase ca fapte erau în realitate intepretări ale unor fapte. Simplul fapt că am acceptat o altă paradigmă spirituală mi-a revelat faptul că există şi o alternativa paradigmatică pentru faptele ştiinţei. A înţelege că supranaturalismul (ca alternativă a naturalismului) este o opţiune filozofică perfect compatibilă cu ştiinţa experimentală este una din cele mai mari deschideri intelectuale la care poate visa un om de ştiinţă. Cu atât mai mult cu cât, fără a-mi da seama, eu practicam o ştiinţă esenţialmente istorică – geologia – deşi felul în care îmi fusese prezentată era ca o ştiinţă eminamente experimentală! Pentru colegii academici din România am devenit un fel de pionier, unul care a avut inspiraţia să exploreze alternativa intelectuală făcută posibilă prin prăbuşirea comunismului. Aici, pe continentul american însă, situaţia este cu totul diferită. Creaţionismul este atacat, ridiculizat, ostracizat ba chiar incriminat! Aici sunt un trădător (în cel mai bun caz) dar mai degrabă un nebun, unul care a decis să îşi abandoneze intelectul în favoarea unei „cârje spirituale”. Am vorbit în majoritatea universităţilor canadiene de prestigiu, la câteva universităţi din S.U.A., la cele mai importante universităţi din Africa de Sud şi aproape invariabil, reacţia pe care o generez la finele prezentărilor este: „Nu cred un cuvânt din ce ai spus, deşi este perfect logic.”

Milu Todut: Cât credeţi că este de important pentru viaţa unui creştin ceea ce crede el cu privire la originea omului (în sensul întrebării Cum? al procesului creator şi nu Cine? – sau mai simplu spus: evoluţie sau creaţie)? Cât de important este pentru mântuirea sa în contextul actual în care se vorbeşte tot mai mult (şi la noi în ţară) de tras- şi interdisciplinaritate, de colaborare între ştiinţă şi religie?

Dr. Emil Silvestru: Pentru un creştin este important să creadă ceea ce spune Biblia, adica „Să facem om după chipul nostru, după asemănarea noastră”. Pentru a crede în evoluţia omului din strămoşi simieni, un creştin trebuie în mod logic să creadă că Dumnezeu arată ca o maimuţă antropoidă, nu? Şi dacă omul a evoluat (ca parte a planului lui Dumnezeu) din strămoşi creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, cu cine seamănă omul astăzi, după cele pretinse 7 milioane de ani de evoluţie?

Cât despre colaborarea dintre ştiinţă  şi religie, trebuie mai întâi să definim tipul de ştiinţă (şi de asemenea tipul de religie). Dacă este vorba de ştiinţa experimentală, colaborarea a fost întotdeauna acolo. Ba mai mult, ştiinţa experimentală s-a născut din viziunea iudeo-creştină despre lume: un Dumnezeu raţional a creat un univers raţional, guvernat de legi raţionale. De aceea omul, creație raţională a lui Dumnezeu poate studia în mod experimental universul şi, inventând tehnologia, se poate folosi de el.

Dacă vorbim de ştiinţa istorică, situaţia este diferită. Aceasta nu este o ştiinţă experimentală  ci una care intepretează trecutul prin prisma unor modele actuale. Şi cum cine controlează prezentul controlează trecutul, şi cine controlează trecutul controlează viitorul, este evident că ştiinţa istorică este în ultimă instanţă un instrument politic. De aceea poate fie uneori în concoranţă cu creştinismul (singura religie la care fac eu referire aici) alteori în masivă disonanţă. Încercările prezente de colaborare sunt în vasta lor majoritate nişte gesturi de „mărinimie” ale noii „preoţimi” – oamenii de ştiinţă atei – care controlează noua religie – „naturalismul” – şi prin ea societatea civilă, „mărinimie” adresată „creştinismului muribund”. Dacă acceptă această ofertă, creştinismul este pierdut. Cum poate un cleric să vrea să ignore ce spune cartea Genesei spre exemplu, pentru a se „armoniza” cu oamenii de ştiinţă când aceştia, prin vârfurile lor de lance precum Richard Dawkins, organizează campanii publicitare prin care neagă creştinismului orice drept de a exista? Citiţi ceea ce scrie „nesfânta treime” adică Dawkins-Dennett-Hitchens şi veţi înţelege ce vreau să spun.

Milu Todut: Da, Dawkins şi Dennett au fost traduşi şi la noi. Ce planuri aveţi după acest turneu? Şi o curiozitate personală: mai aveţi timp să exploraţi peşteri?

Dr. Emil Silvestru: Vom ajunge acasa, în Columbia Britanică, pe la mijlocul lui iunie dar până la mijlocul lui iulie vom mai avea o sumedenie de conferinţe. Odată acestea terminate, sper să putem merge pe Insula Vancouver, la prietenul nostru Bill, să mai explorăm ceva peşteri (insula are cea mai mare densitate de peşteri din Canada).

Milu Todut: Vă mulţumim pentru timpul dumneavoastră şi succes în continuare!

One thought on “Interviu cu dr. Emil Silvestru

  1. Pingback: Complotul psihopolitic, despre capcanele filosofiei. « Vestea Buna

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *