Author Archives: paul

Ravi Zacharias şi cartea sa Dezamagit de crestinism

DEZAMĂGIT DE CREŞTINISM – de Ravi Zacharias

În anul 2012 la editura Neword Press din Arad a fost publicată traducerea cărții scriitorului american de origine indiană Ravi Zacharias Dezamăgit de creștinism. Ravi Zacharias este un scriitor și conferențiar creștin foarte cunoscut și apreciat în mediile evanghelice anglo-saxone, în cei peste 30 de ani de lucrare creștină susținând numeroase conferințe pe teme de apologetică creștină și a participând la numeroase campanii de evanghelizare atât în America de Nord cât și în Europa, Orientul Mijlociu și Asia de Sus-Est.

Despre autor

Ravi Zacharias provine dintr-o familie creștină (anglicană) și s-a născut în 1946 în orașul Chennai/Madras din provincia Madras (astăzi statul indian Tamil Nadu de pe coasta Coromandel a golfului Bengal) din India care pe atunci era colonie britanică. S-a convertit la vârsta de 17 ani după o tentativă de sinucidere, a emigrat împreună cu familia în Canada în 1966 unde a absolvit Colegiul Biblic din Ontario și după aceea a studiat la Universitatea Trinity din Illinois, SUA. A lucrat ca evanghelist în cadrul Christian and Missionary Alliance of Canada (cult religios evanghelic de origine americană dar care are membrii și în Canada). În anii 70 a lucrat ca misionar in Vietnam și Cambodgia (înainte de preluarea puterii de către comuniști în aceste state) iar în august 1984 la Toronto în Canada s-a înființat Ravi Zacharias International Ministries, o organizație misionară și de apologetică creștină. Astăzi sediul organizației se află în Atlanta, Georgia (SUA) unde locuiește în prezent și Ravi. Organizația are filiale în Marea Britanie, India, Singapore și Emiratele Arabe Unite.

Ravi Zacharias a fost prezent în România în 2010 când a ținut o conferință la Sinaia; în același an Ravi Zacharias International Ministries şi-a lansat și lucrarea din România.

În 1990 Ravi Zacharias a fost profesor invitat (visiting scholar) la Universitatea Cambridge, în prezent Ravi Zacharias este colaborator la Centrul de apologetică creștină de la Universitatea Oxford și cercetător principal(senior research fellow) la Wyclliffe Hall(facultate de teologie evanghelică) din cadrul aceleași prestigioase Universități.

Ravi Zacharias călătorește în numeroase state de pe toate continentele lumii ţinând conferinte pe teme de apologetică și viață creștină, aceste conferinte au loc în Universități  (laice sau creștine) dar si în alte locații. De-a lungul anilor Ravi a avut ocazia să se întâlnească cu numeroase personalități din domeniul politic, economic și cultural cărora le-a împărtășit valorile și principiile creștine. În 1989 a avut ocazia să vorbească studenților de la Academia Militară Lenin din Moscova  și apoi angajaților de la Centrul de studii Geopolitice (centru de cercetare a relațiilor internaționale și a problemelor militare) din același oraș. La aceste conferinte de la Moscova a fost ascultat de numeroși generali și lideri politici ruși. Ravi a avut ocazia să vorbească cu unul din liderii organizației teroriste Hamas acum câțiva ani în timpul unei misiune de mediere a conflictului israeliano-palestinian, deşi respectivul lider nu s-a convertit la creștinism a rămas impresionat de cuvintele pe care Ravi i le-a spus.

Despre carte

În cartea Dezamăgit de creștinism Ravi Zacharias abordează un subiect dureros și anume renunțarea la credința creștină de către mulți oameni din zilele noastre. Ravi încearcă să înteleagă de ce oamenii se leapădă de credință, el adresându-se celor care au părăsit Biserica fie au îndoieli legate de creștinism chiar dacă formal rămân creștini.

Ravi explică în cartea sa semnificațiile unor termeni precum Fiul Omului, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitor, Fiul lui David încercând să arate identitatea Domnului Isus Christos.

Apoi explică ce înseamnă să fii creștin pentru că, spune el, prin răspunsul la această întrebare putem afla dacă creștinismul ne-a dezamăgit sau nu. Ravi comentează şi despre un subiect sensibil în Occident și anume valoarea egală a tuturor credințelor religioase, Ravi afirmând că nu toate credințele sunt egale pentru că pluralitatea “adevărurilor” contradictorii este o imposibilitate și pentru ccrestinismă ce învață creștinismul despre origine și scop este diferit față de ce învață alte religii.

În panteism orice naștere este o renaștere, viața este ciclică, fiecare naștere este o datorie plătită pentru o viață precedentă. În islam omul este doar un robot în mâinile lui Allah, totul depinde de voia sa, nu există liber arbitru și omul nu are o relație cu divinitatea. În creștinism Dumnezeu este suveran și a impus anumite limite omului pentru binele său dar harul divin poate compensa ceeace omul nu poate împlini prin voia sa.

Ravi Zacharias critică și teoria naturalismului care pune credința în Dumnezeu pe seama proceselor chimice din creier sau a moştenirii genetice. Naturalismul nu are cum sa explice existența valorilor morale obiective, valori care indică spre un Dumnezeu personal.

Un motiv pentru care numeroși oameni resping creștinismul este suferința, nu pot accepta că un Dumnezeu atotputernic permite existența suferinței. Ravi se întreabă dacă experiența cuiva în suferinţă este un motiv pentru necredință, de ce experienta cuiva care a cunoscut prezenţa lui Dumnezeu în suferinţă nu ar fi la fel de validă. De ce lepădarea de credință în momentele de suferintă sau refuzul de a crede ca urmare a existentei suferintei este o atitudine justificată şi corectă dar credinţa în Dumnzeu în timpul suferinţei nu este?

Ravi explică faptul că dacă mulți oameni se leapădă de credinţă nu este un eșec al lui Dumnezeu ci al bisericii ca reprezentant al lui Dumnezeu care nu și-a făcut datoria așa cum trebuie sau al respectivilor oameni care au asteptări greșite de la Dumnezeu și au interpretat greșit Scriptura  în afara contextului. Dumnezeu și cuvântul său nu ar trebui respins datorită circumstanțe nefericite ale vieții iar Scriptura ar trebui studiată ținând cont de contextul în care a fost scrisă pentru a a nu se ajunge la interpretări și așteptări nelegitime.

Ravi Zacharias analizează o problemă din ce în ce mai prezentă în zilele noastre și o  face într-un mod ușor de înteles pentru toată lumea. Cartea sa nu este destinată doar pastorilor sau profesorilor de teologie ci și oamenilor obișnuiți confruntați presiunile lumii contemporane.

Photo: van der Veen, Theis and Görg

Dovezi arheologice ale Exodului si Cuceririi Cannanului

În data de 11 noiembrie 2011 pe site-ul de internet al Associates for Biblical Research[1] (o asociatie din SUA care are ca obiect de activitate arheologia biblică și cercetarea istoriei Israelului Antic) a fost publicat un articol în care sunt prezentate unele descoperiri arheologice care arată existenta israeliților în Cannanul antic. Aceste descoperiri sunt foarte importante și pentru că pe baza lor arheologii biblici pot stabili cu mai multă exactitate ca până acum data Exodului și a cuceririi Cannanului. Articolul a fost scris de arheologul Bryant G. Wood, specialist în arheologie biblică și ceramica Orientului Mijlociu antic.

Autorul își începe articolul prin a spune că specialiștii în istorie biblică nu au o părere unanimă cu privire la data Exodului; unii consideră că Exodul a avut loc în sec. XV î.H. iar alții cred că Exodul a avut loc în sec. XIII. Dr. Wood, pe baza datelor cronologice din Biblie, crede ca Exodul a avut loc în sec. XV î.H., în anul 1446 î.H., iar cucerirea Cannanului a avut loc între 1406-1400 î.H. El susține că există și dovezi extrabiblice care demonstrează existența Exodului în sec. XV.

O astfel de dovadă este o inscripție egipteană aflată la muzeul de egiptologie din Berlin. Inscripția se află pe un bloc de granit care are 46 cm înălțime și 39,5 cm lățime. Acest bloc de granit a fost cumpărat de arheologul german Ludwig Borchardt (1863-1938) în 1913 de la un negustor din Egipt. Inscripția a fost publicată în literatura de specialitate pentru prima dată în 2001 de Manfred Gorg, profesor emerit de Teologia Vechiului Testament și Egiptologie (egiptologia este o știință care se ocupă cu studiul istoriei Egiptului Antic și cercertările arheologice în Egipt). Inscripția se află pe un bloc de granit pe care sunt sculptate fețele unor prizonieri de război vest-asiatici (personajele din inscripție au bărbi și părul capului lung). Deasupra capetelor prizonierilor este scris cu hieroglife egiptene Askhelon, Cannan. Mai există un nume pe care profesorul Gorg l-a identificat ca fiind ISRAEL.

Photo: van der Veen, Theis and Görg

Photo: van der Veen, Theis and Görg

Inscripția a fost studiată și de dr. Peter van der Veen, instructor de Vechiul Testament și arheologie biblică la Universitatea din Mainz (Germania) și de Christoffer Theis, lector la Institutul de Egiptologie al Universității din Heidelberg (Germania) în 2010. Cercetările celor doi au confirmat concluziile lui Gorg. Autorii susțin că forma sub care numele au fost scrise este mai apropiată de forma utilizată în timpul faraonilor Tuthmosis III (1504-1550) și Amenhotep II decît de formele numelor utilizată pe vremea faraonilor Ramses al II-lea și Merneptah. Denumirea etnică de “Cannaniți” utilizată de egipteni pe vremea lui Amenhotep II este similară cu denumirea “Cannaniți” de pe inscripția aflată la muzeul din Berlin.

Al treilea nume de pe inscripție a fost reconstituit de cei trei specialiști ca Y-shr-il, un nume foarte apropiat de biblicul Israel. Comparând formele numelor din inscripția de la Berlin cu formele numelor din alte inscripții, cei trei istorici au ajuns la concluzia ca fragmentul de granit din Berlin este de pe vremea dinastiei a XVIII-a, deci mult mai veche decât stela Merneptah care are și ea scris numele Israel. Faraonii care au fost membrii ai dinastiei a XVIII-a au domnit și în sec. XV î.H. Pentru că numele de Israel apare într-o inscripție a acestei dinastii, alături de numele de Cannaniți și Askelon, este evident că israeliții trăiau deja pe teritoriul Cannanului în sec. XV I.H. Această inscripție confirmă prezența israeliților pe teritoriul Cannanului în sec. XV î.H. la fel ca și cronologia biblică.

 

Note de subsol:
  1. biblearchaeology.org []

Numele YAHWEH in textele hieroglifice Egiptene

Pe pagina de internet a prestigioasei asociaţii de arheologie biblică Associates for Biblical Research din SUA[1] a fost publicat un articol[2] în care se vorbeşte despre câteva vechi texte egiptene din Antichitate în care apare numele personal al lui Dumnezeu din limba ebraică: YAHWEH (EU SUNT sau EU SUNT CEL CE SUNT).

Voi prezenta pe scurt informaţiile din acest articol pentru a suplini astfel, parţial, lipsa de informaţii din domeniul arheologiei şi istoriei biblice care există la ora actuală în mediul evanghelic românesc. Deasemenea doresc sa prezint cititorilor români unele aspecte putin cunoscute despre istoria poporului Israel si a religiei iudaice în Orientul Mijlociu Antic.

Bătălia cu canaaniţii a Faraonului Merneptah – relief în Templul Karnak. Foto: Mike Luddeni, sursa: biblearchaeology.org

Articolul menționat a fost publicat pentru prima dată în toamna anului 2009 de către dr. Charles Aling, profesor de istorie la Northwestern College SUA (Saint Paul, Minnnesota), specialist în istorie antică şi Egiptologie, participant la săpături arheologice în Egipt și de către dr. Clyde E. Billington, profesor de istorie antică şi medievală la Northwestern College (Saint Paul, Minnesota, SUA), director executiv al Institutului de Arheologie Biblică şi membru al bordului de conducere al Near Eastern Archeological Society. In articolul lor cei doi autori fac referire la două liste topografice (liste cu nume de popoare și cetăti dintr-o anumită regiune geografică) descoperite la Soleb si Amarah-West in Sudan. Pe aceste liste apare numele personal a lui Dumnezeu: YHWH. Aceste două documente arată existența în Egipt a poporului evreu în timpul dinastiei a XVIII (1550-1292 î.H.) și sustin teoriile istoricilor care propun o dată timpurie a ieșirii din Egipt a evreilor. Deasemenea arată că afirmatiile Bibliei, în special a cărții Exod despre o prezență evreiască în Egipt și teritoriile învecinate nu sunt simple mituri asa cum au susținut unii istorici și arheologi seculariContinue reading

Note de subsol:
  1. Associates for Biblical Research este o organizație evanghelică din SUA al cărei scop este de a demonstra istoricitatea evenimentelor descrise în Biblie folosind pentru aceasta noile descoperiri din domeniul arheologiei biblice. Asociația a fost fondată în 1969 în orașul american Philadelphia de David Livingston, un pastor asistent. Associates for Biblical Research are ca membrii și colaboratori pastori și arheologi creștini dedicați demonstrări adevărului Bibliei. De-a lungul timpului Associates for Biblical Research a organizat mai multe săpături arheologice în Israel. []
  2. Associates for Biblical Research – The Name Yahweh in Egyptian Hieroglyphic Texts, 8 mar. 2010 []

Contextul formării canonului scripturilor Noului Testament

Introducere

Biblia este pentru creştini cea mai importantă scriere, Cartea prin care Dumnezeu s-a revelat pe Sine Însuşi oamenilor şi prin care Şi-a arătat voia Sa cu privire la oameni. Biblia este pentru miliarde de oameni “ghidul” în domeniul vieţii religioase şi cea mai valoroasă capodoperă a literaturii internaţionale.

Biblia creştină (cea protestantă) include 66 de cărţi, 39 incluse în categoria Vechiului Testament şi 27 în Noul Testament. Biblia utilizată de bisericile ortodoxă şi catolică cuprinde în Vechiul Testament, pe lângă cele 39 de cărţi acceptate şi de protestanţi, şi o serie de cărţi considerate necanonice de către protestanţi, precum: 1, 2, 3 Macabei, Eclesiasticul (a nu se confunda cu Eclesiastul), Tobith şi o serie de alte carti religioase evreieşti, dar pe care evrei nu le-au considerat ca fiind sfinte ci doar simple tratate “teologice” sau cărţi istorice. Aceste cărţi au un statut special în V.T. ortodox şi catolic în sensul că nu sunt la fel de autoritare ca şi celelate 39 de carţi, ele fiind cunoscute şi sub denumirea de deuterocanonice. În cazul Noului Testament toate confesiunile creştine acceptă azi ca fiind canonice cele 27 de cărţi care le avem astăzi în Biblie.

Întrebarile care se pun sunt cum anume au fost alese aceste cărţi pentru a fi incluse în Biblie, de ce acestea şi nu altele, care este diferenţa dintre cărţile canonice şi cele necanonice. Şi ce este canonul, la urma urmei?

La toate aceste întrebări şi la altele vom incerca să răspundem în acest articol. Continue reading

Concepţii despre lume şi viaţă (II). Panteismul

Panteismul este o concepţie despre lume şi viaţă specifică filosofiei orientale (asiatice) care are un set de presupoziţii total diferit faţă de concepţiile occidentale. La baza panteismului se află presupoziţia conform căreia totul este dumnezeu şi dumnezeu este totul, adică universul este totuna cu dumnezeu sau universul este dumnezeu. Dumnezeul panteist este de fapt o forţă, o energie impersonală care alcătuieşte şi se confundă cu Universul. Prin urmare se poate trage concluzia că tot ce există, de la stele şi planete până la oameni, plante şi animale este dumnezeu, atenţie, nu mai mulţi dumnezei ci acelaşi dumnezeu (unicul) care se manifestă sub mai multe forme, chipuri (de planete, oameni, animale, pietre, praf cosmic). Scopul omului este acela de a descoperi faptul că el este de fapt dumnezeu şi parte din dumnezeu. Continue reading

Concepţii despre Lume şi Viaţă (I): Teismul, Deismul şi Ateismul

Ce este o concepţie despre lume şi viaţă?

După părerea lui James W. Sire, autorul cărţii “Universul de lângă noi – un catalog al concepţiilor fundamentale despre lume şi viaţă”, o concepţie despre lume şi viaţă este un angajament, o orientare fundamentală a inimii, care poate fi exprimată sub forma unei naraţiuni sau printr-un set de presupoziţii (presupuneri care pot fi adevărate, parţial adevărate sau în întregime false) pe care le susţinem cu privire la structura fundamentală a realităţii şi care asigură temelia pe care trăim, ne mişcăm şi fiinţăm.[1]

O concepţie despre lume şi viaţă reprezintă viziunea, părerea unui om sau grup de oameni despre lumea în care trăieşte. O concepţie despre lume şi viaţă arată ce crede un om sau un grup de oameni legat de elemente precum: originea vieţii, scopul vieţii, ce este bine şi ce este rău, semnificaţia istoriei omenirii, cum cunoaştem realitatea din jurul nostru, ce se întâmplă cu omul când moare, ce este omul, care este finalitatea universului în care trăim.

Toţi oamenii au o concepţie despre lume şi viaţă după care trăiesc şi pe care o promovează în mod conştient sau inconştient. Continue reading

Note de subsol:
  1. James Sire, Universul de lângă noi – un catalog al concepţiilor fundamentale despre lume şi viaţă, Oradea: Cartea Creştină 2005, p.17 []