Category Archives: citate

Credinta si necredinta

Mi-am amintit de o vorbă de duh – una dintr-o mie – a lui Henri Wald: „Sînt un om credincios. Cred că Dumnezeu nu există.“ Dincolo de poantă, afirmaţia aceasta deschide o suită de subteme, care ar merita să fie dezvoltate. Ea semnalează, de pildă, faptul că ateismul nu e mai puţin o „credinţă“ decît credinţa însăşi. La fel de greu de argumentat raţional, la fel de radical şi în aceeaşi măsură pasibil de „fundamentalism“. Pe de altă parte, sîntem îndemnaţi să observăm că nu există doar categoria credincioşilor şi cea a necredincioşilor. Există şi categoria celor care cred că cred (dar, în realitate, aderă la o formă de ritualism cutumiar) şi categoria celor care nu cred că cred, pentru că îşi fac o idee falsă despre ce înseamnă „a crede“.

Andrei PLESU

preluat din Dilema veche, nr. 682, 16-22 martie 2017

Plesu si zebrele

Dat fiind că, pînă una-alta, nu avem răspunsuri definitive (le vom avea vreodată?), trebuie să ne mulțumim, cred, cu ideea că universul nu e un ansamblu de tip sistematic, ci un ansamblu de tip experimental. Orice ipoteză pare să confirme apetența pentru „joc“ a Creatorului. Lumea e un laborator ingenios, spațiu de „testare“ a „posibilului“, euforie a „multiplului“, mod de a fi al inepuizabilei energii divine. Să nu ne facem iluzii: inteligența și „progresele“ instrumentarului nostru nu au mari șanse să egaleze fantezia, aplombul, îndrăzneala, subtilitatea și umorul lui Dumnezeu…

Filosoful Andrei Pleșu în Dilema Veche, articol De ce au zebrele dungi?

Aparut in Dilema veche, nr. 627, 25 februarie – 2 martie 2016

Despre credinta

Încep să cred că cea mai mare virtute a omului este credința. Încep să cred că mută și munții… [Credința] este o stare de luciditate, de convingere absolută, care într-adevăr depășește omul.

Anton Dumitriu amintindu-și de perioada petrecută în închisorile comuniste de la Aiud, Jilava, Caransebeș, Timișoara, Malmaison între 1948 și 1954. Dintr-un interviu de Marta Petreu, în Apostrof, II, nr. 3-4, 1991 reluat în volum în 2004 la Editura Universal Dalsi.

Anton Dumitriu (1905-1992) a fost un filosof și logician român.

Iconoclastie

Ideea mea despre Dumnezeu nu este o idee de natură divină. Trebuie să fie distrusă din când în când. El Însuși o spulberă. El este marele iconoclast. Nu am putea spune că această distrugere este un semn al prezenței Sale? Întruparea este exemplul suprem; lasă în ruină toate ideile precedente despre Mesia. Și cei mai mulți sunt ofensați de iconoclastie; și binecuvântați sunt cei care nu sunt. Întreaga realitate este iconoclastică.

CS Lewis – A grief observed – HarperOne, 2000, p. 64 (traducere liberă)

C.S. Lewis despre literatura

“Deseori putem să îi facem pe oameni părtaşi punctului de vedere creştin pentru aproximativ o jumătate de oră; dar din momentul în care au plecat de la prelegerea noastră sau au lăsat din mână articolul, ei se întorc într-o lume în care poziţia opusă este considerată indiscutabilă. Atâta timp cît această situaţie există, succesul larg răspândit este imposibil. Trebuie să atacăm linia de comunicare a vrăjmaşului. Ceea ce ne dorim nu sunt mai multe cărţulii despre creştinism ci mai multe cărţi scrise de creştini pe alte subiecte – cu creştinismul în stare latentă. Putem înţelege acest lucru dacă îl privim din cealaltă perspectivă. Credinţa noastră nu este foarte probabil a fi zdruncinată de vreo carte despre hinduism. Dar oricând citim o carte elementară de geologie, botanică, politică sau astronomie suntem zguduiţi dacă găsim că implicaţiile acesteia sunt hinduse. Nu cărţile scrise în apărarea directă a materialismului fac din omul modern un materialist; ci presupunerile materialiste din toate celelate cărţi. În acelaşi fel, nu cărţile despre creştinism îl vor pune pe gânduri. Dar va fi provocat dacă, oricând ar dori o introducere uşoară într-un oarecare domeniu al ştiinţei, cea mai bună lucrare pe piaţă ar fi scrisă de un creştin”. (C.S. Lewis în God in the Dock, p. 93)

Este important de adăugat faptul că C.S. Lewis era adeptul unei literaturi oneste. În volumul de eseuri apărut la editura Humanitas, Despre lumea aceasta şi despre alte lumi, autorul face următoarea remarcă cu privire la cărţile de poveşti: „Unii oameni cred că am început să scriu basme întrebându-mă cum le-aş putea spune copiilor ceva despre creştinism; apoi mi-am ales basmul ca unealtă, am strâns informaţii despre psihologia copiilor şi am hotărât pentru ce categorie de vârstă să scriu, am întocmit o listă de adevăruri creştine fundamentale şi am făurit «alegorii» care să le exprime concret. Toate astea sunt pură fantasmagorie. N-aş fi putut cu nici un chip să scriu aşa. Totul a început cu nişte imagini: un faun cu o umbrelă, o regină pe o sanie, un leu magnific. Iar elementul creştin şi-a făcut singur loc în poveste.”

G.K. Chesterton despre cele două morale ce derivă din darwinism

“Darwinismul poate fi folosit ca să susțină două morale descreierate, dar nici măcar una sănătoasă. Înrudirea și competiția dintre toate creaturile vii pot fi folosite drept maladiv de crud sau maladiv de sentimental; dar nu pentru o dragoste sănătoasă față de animale. Pe baza evoluționismului poți fi inuman sau poți fi absurd de omenos; dar uman nu poți fi. Că tu și un tigru sunteți una poate fi un motiv ca să fii afectuos față de tigru. Sau poate fi un motiv pentru a fi la fel de crud ca tigrul însuși. O modalitate ar fi să dresezi tigrul să te imite, iar alta, mult mai rapidă, ar fi să ajungi să-l imiți tu pe el. Însă în nici unul dintre cazuri evoluția nu-ți spune cum să te porți rezonabil cu un tigru sau, cu alte cuvinte, să-i admiri blana dungată dar să-i eviți ghearele.”

G. K. Chesterton, Ortodoxia, București, Humanitas 2008, p. 143

stiinta si religie

Science and religion do not relate to each other in the abstract. They meet in conflict or coherence in men of flesh and blood just like you and me.

Știința și religia nu se relaționează una la în abstract. Ele se întâlnesc în conflict sau coerență în oameni din carne și oase exact ca mine și ca tine.

Sare si lumina

Biserica are menirea de a fi sare. Impactul ei asupra societăţii şi asupra culturii trebuie să vină din interior. Biserica nu se poate izola de societatea în mijlocul căreia există, ci trebuie să participe la viaţa societăţii din interior, schimbând inimile oamenilor una câte una. […] Biserica trebuie să reveleze ceea ce zace în întuneric prin faptul că străluceşte în întuneric şi arată diferenţa între întuneric şi lumină. Sare şi lumină – prima acţionează din interiorul societăţii, cea de-a doua din afar ei. Aceasta este etica Împărăţiei.

Ravi Zacharias – Mielul şi Fuhrerul: Isus Cristos vorbeşte cu Hitler, Editura Cartea Creştină,  Oradea 2009, pag. 79-80

Bigotismul liberalismului

Ravi Zacharias. Sursa: big-impact.ro

Foarte puţine filosofii manifestă un aşa bigotism precum liberalismul.

Engleză: Very few philosophies in the world are as bigoted as liberalism.

(Ravi Zacharias)

Afirmaţia a fost făcută în contextul unei discuţii despre compatibilitatea dintre teoria evoluţiei și creştinism. Concluzia lui Ravi Zacharias a fost că filosofia liberală (în accepţiunea americană a termenului) este foarte puţin tolerantă faţă de perspectivele opuse ei. Exemplul dat a fost cel al şcolilor teologice ale denominaţiilor protestante care pe vremea când erau conduse de conservatori obişnuiau să predea studenţilor şi perspectivele opuse poziţiei lor oficiale, lucru care nu se prea întâmplă sub noile conduceri liberale.