Fumusețea lui Pavo

Păunul este considerat ca fiind una dintre cele mai frumoase păsări și este cunoscută pe tot globul, mai ales datorită masculului care are o coadă superbă. Este o specie originară din Asia iar în țara noastră este domesticită și o întâlnim în gradini și parcuri, în locuri special amenajate. Masculul este numit păun și femela păuniță iar denumirea științifică este Pavo cristatus, după creasta pe care o poartă pe cap. Păunul este înrudit cu fazanul, care trăiește în libertate în țara noastră deși nu este o specie care a fost prezent din totdeauna aici.

pavo

Păunul este apreciat în special pentru coada lui și penele care o alcătuiesc. Penele de păun au culori vii și un desen complex care aduce cu o rețea de ochi. Atunci când vor să atragă atenția, păunii (masculii) își desfac penele din coadă sub formă de evantai. Aceste pene sunt controlate cu ajutorul unor mușchi din coadă. Putem remarca frumusețea acestor pene cu ochi. Ele sunt la distanțe aproximativ egale unele de altele, ceea ce le sporește frumusețea prin simetrie.

Culoarea penelor de păun este generată optic, printr-un fenomen fizic numit interferență. Aceasta înseamnă că nuanța (iridiscentă) se schimbă în funcție de unghiul de observare a penelor și a luminii disponibile. O altă pasăre care are culori intense, metalice ce se modifică în funcție de cum o privim este graurul.

Frumusețea pe care oamenii o văd în coada păunului dar și în celelalte păsări este una dintre amprentele lui Dumnezeu în Creație. Noi oamenii putem aprecia frumusețea penajului păsărilor și aceasta ne este vorbește doar nouă celor care le privim. Putem să considerăm frumusețea un indicator dspre frumusețea lui Dumnezeu și spre faptul că El dorește să Se exprime în Creație. Haideți să apreciem frumusețea pe care El a creat-o pentru noi.

Photo by (c) Milu Todut, 2015

Cristos este Inceputul

Întreaga Sfântă Scriptură mărturisește despre Mântuitroul Isus Cristos. Primul cuvânt din Biblie este b’reshit și poate avea mai multe înțelesuri: la început (cum este de altfel și tradus în primul verset al Facerii), Capul (reshit este un derivat de la rosh = cap), Întâiul [născut] (de la rishon = primul) sau Primul [fruct], pârga.

Pavel înțelege foarte bine acest lucru atunci când redactează Coloseni 1:

15 El este chipul Dumnezeului nevăzut,
    întâiul născut peste întreaga creaţie,
16 pentru că prin El au fost create toate lucrurile,
    în cer şi pe pământ,
cele vizibile şi cele invizibile,
    fie tronuri, fie domnii,
fie conducători, fie autorităţi.
    Toate au fost create prin El şi pentru El.
17 El este înainte de toate lucrurile
    şi în El se ţin toate împreună.

Adam si Eva

Adam si Eva de Albrecht Durer prezentată în cadrul expoziției de la Muzeul Etnografic din Cluj-Napoca

adameva

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Această gravură este făcută după un clișeu din secolul XVIII. Cel original a fost executat de Durer in 1504 in placă de cupru.

Mama, iti multumesc ca nu ai renuntat la mine

40 de zile pentru viață. Așa se numește campania unor tineri din Cluj care doresc să atragă atenția asupra faptului că avortul este o crimă și că acesta încalcă dreptul la viață al fătului. Este și un îndemn adresat mamelor care nu pot să păstreze copilul să aleagă să nu renunțe la cel  pe care îi poartă în pântece ci să apeleze la centre care sunt gata să ajute pe cele aflate în dificultate. Campania se desfășoară în același timp cu Postul Paștelui și este însoțită de post și rugăciune.

Am remarcat și răspunsul (inedit și poate eficace) al celor care încurajază avortul și îl consideră un drept: aceștia au desenat un graffiti și un stencil pe peretele clinicii. Aceste însemne spun: Îți respect religia/ respectă-mi decizia și Corpul meu, alegerea mea. Însă acestea nu au nicio aplicabilitate în chestiunea avortului pentru că dacă decizia ta este îndreptată împotriva vieții și nu respectă viața fătului, nu pot să îți respect decizia. La fel cum nu pot să îți respect religia dacă aceasta este împotriva vieții. Cât despre partea cu corpul, sintagma nu are nicio valoare pentru că fătul nu este tot una cu corpul mamei. Acesta depinde total de mamă însă nu este unul și același cu el. Este un corp înăuntrul unui alt corp, unde se țese în mod minunat. În plus, fătul nu este responsabilitatea exclusivă a mamei pentru că aceasta nu l-a creat singură – și tatăl are dreptul să decidă pentru copilul lui.

Pe Tine mă sprijin, din pântecele mamei mele. Tu eşti binefăcătorul meu încă din pântecele mamei. (Psalmul 71:6)

 

Pamantul

Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.

În versetul al doilea atenția ne este focalizată spre pământ și suntem intrigați de aparenta înșiruire de trăsături negative. Pustiu și gol poate înseamna că încă nu era prezentă încă viața biologică organizată. Traduceri alternative (și poate mai bune) pot fi: netocmit și gol sau invizibil și neformat. Pământul era invizibil și neorganizat, nu este vorba de o privare absolută de formă[1]. Cu siguranță condițiile perfecte de pe pământ constau în starea lui de abundență: înmugurirea a tot felul de plante, arbori fructiferi, prospețimea și mirosul plantelor, și altele – din moment ce încă nu era nimic din toate acestea pe pământ, Scriptura vorbește în mod rezonabil ca fiind incomplet[2]. Sau invizibil înseamnă pur și simplu că uscatul era acoperit de apă? Mai departe, ar putea fi validă presupunerea că nici cerurile să nu fi fost terminate, complete? Și ne referim aici la lipsa soarelui, a lunii și a stelelor. Augustin vorbește despre o altă lumină decât cea fizică[3] în care Dumnezeu era înainte de crearea acesteia. Mai mult, prezența întunericului nu este decât absența luminii iar un pământ primordial întunecos este ceea ce am aștepta să găsim la începutul Creației. Elemntul esențial este prezența Duhului lui Dumnezeul în acest pustiu nepopulat. Acesta plutește/levitează deaspura apelor parcă așteptând declanșarea actului creator. Așadar Tatăl. Fiul și Duhul sunt prezenți aici.

___________________________________________________________________________________________________

Primele 11 capitole ale F A C E R I I sunt pline de înțelepciune și provocatoare. Seria aceasta are ca inspirație opiniile Sfinților Părinți adunate în volumul Genesis 1-11 din seria Ancient Christian Commentary on Scriptures, 2001, IVP. Unde nu apar note de subsol, opiniile îmi aparțin.

Note de subsol:
  1. Augustin – Confesiunile []
  2. Sfântul Vasile cel Mare – Hexaemeron []
  3. în Două epistole asupra Facerii împotriva maniheilor []

La inceput (Geneza 1:1)

La început Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. 

La început desemnează începutul tuturor lucrurilor fizice și spirituale astfel că “înaintea” acestui început nu a fost nimic în afară de Creator, sursa a toate. Dumnezeu este precedent acestui început, altminteri nu ar fi putut crea. El este necesar întrucât începutul nu putea genera un Creator anterior sieși.

Într-un sens, Dumnezeu este începutul deoarece este etern. Dumnezeu a adus în existență, din nimic, toate lucrurile[1]. Origen propune o altă interpretare a începutului: nu este vorba aici de un început temporal ci [textul] spune că cerurile și pământul și toate lucrurile care au fost făcute, au fost făcute în Mesia[2]. Într-adevăr, prin El au fost create toate lucrurile, în cer şi pe pământ, cele vizibile şi cele invizibile, fie tronuri, fie domnii, fie conducători, fie autorităţi. Toate au fost create prin El şi pentru El.[3] Cerurile au înțelesul aici atât de cosmos cât și de lumi spirituale. În ceea ce privește cerul, adică atmosfera pământului și cosmosul, Vasile cel Mare propune examinarea structurii lumii și contemplarea întregului univers[4]. Dumnezeu nu este creația Sa care poate fi cercetată și studiată. 

Pământul nu este definit aici, spațial vorbind, ca centru al universului. Dar de ce sunt cerurile întâi și apoi pamântul? Acoperișul templului făcut înaintea pavajului său?[5].

___________________________________________________________________________________________________

Primele 11 capitole ale F A C E R I I sunt pline de înțelepciune și provocatoare. Seria aceasta are ca inspirație opiniile Sfinților Părinți adunate în volumul Genesis 1-11 din seria Ancient Christian Commentary on Scriptures, 2001, IVP. Unde nu apar note de subsol, opiniile îmi aparțin.

Note de subsol:
  1. Nemesius din Emesa în Natura Omului []
  2. Omiltetică: Geneza 1:1 []
  3. Coloseni 1:16 []
  4. Omilii la Hexaemeron []
  5. Omilii: Ioan Gură de Aur []