Tag Archives: avort

Despre avort

Așa arată un copil la 14 săptămâni, vârstă până la care civilizația noastră evoluată a decis că poate fi hăcuit și aruncat la gunoi.

Să te întrebi dacă e om sau nu, îl doare sau nu, e viu sau nu, e un semn de prostie: aici nu e vorba de credință sau necredință, ci de știință sau ignoranță. Nu există dubii: e deja om, are inimă și creier, îl doare. Iar dacă nu-l ucizi, se naște sub forma incontestabilă de copil. Simplul fapt că n-are încă CNP nu-l face mai puțin om decât peste încă 5-6 luni.

Să spui “mai bine hăcuit decât nedorit, neiubit sau abandonat” e probă de ticăloșie. Pe el cine-l întreabă dacă preferă să fie chiuretat sau să trăiască așa, neiubit? De unde știm că, odată născut, nu se găsește cineva să-l iubească și pe el? De unde putem ști câtă dragoste va dărui altora?

E normal să decizi pentru trupul tău. Dar ce faci când în el se află trupul altuia? Care, dacă ai răbdare, peste vreo 18 luni îți spune “mama”.

Nimeni nu vrea să interzică nimic. Dar e bine să știm despre ce vorbim. Măcar să debanalizăm grozăvia, ca să evităm să se ajungă vreodată la ea.

Indiferent de poziția fiecăruia, un lucru este clar: ideal ar fi ca nicio femeie, niciun cuplu tânăr să nu ia decizia tragică a avortului. Aceasta implică și educația sexuală a fetelor și a băieților, dar și educație în general, inclusiv cea pe care o oferă creștinismul prin predicarea înfrânării, respectului și responsabilității.

În loc să ne dăm în cap unii altora, mai bine am face tot ce este omenește posibil ca avortul să nu mai pară o banalitate ci o grozăvie, ca băieții să respecte fetele, ca tinerii să știe ce efecte poate avea un act sexual, ca familiile să sprijine tinerele gravide în loc să le împingă spre decizii tragice, ca educația să cultive respectul și responsabilitatea, și mai ales ca nicio femeie să nu fie obligată de viol, violență, sărăcie sau de presiunea anturajului să recurgă la avort.

Avortul e un act care ne privește ca societate, dar privește în primul rând femeile, și în special pe cele care cad victimă unor bărbați lași sau violenți, unor familii obtuze, sărăciei sau pur și simplu modei și spiritului veacului. Pe ele trebuie să le protejăm, să le înconjurăm cu delicatețe, înțelegere și respect, să le oferim toată iubirea și sprijinul ca să poată fi ferite de sarcini nedorite, sau să poată înflori ca mame, nu să fie forțate să recurgă la avort (fiindcă nicio femeie nu avortează de plăcere, iar efectul fizic și psihic este îngrozitor).

Cei care susțin avortul sunt datori să lupte cot la cot cu cei care îl condamnă pentru ca nicio femeie să nu fie obligată să recurgă la acest gest tragic.

Guest post by Adrian Papahagi, 24 martie 2017, used by permission. 

 

Mama, iti multumesc ca nu ai renuntat la mine

40 de zile pentru viață. Așa se numește campania unor tineri din Cluj care doresc să atragă atenția asupra faptului că avortul este o crimă și că acesta încalcă dreptul la viață al fătului. Este și un îndemn adresat mamelor care nu pot să păstreze copilul să aleagă să nu renunțe la cel  pe care îi poartă în pântece ci să apeleze la centre care sunt gata să ajute pe cele aflate în dificultate. Campania se desfășoară în același timp cu Postul Paștelui și este însoțită de post și rugăciune.

Am remarcat și răspunsul (inedit și poate eficace) al celor care încurajază avortul și îl consideră un drept: aceștia au desenat un graffiti și un stencil pe peretele clinicii. Aceste însemne spun: Îți respect religia/ respectă-mi decizia și Corpul meu, alegerea mea. Însă acestea nu au nicio aplicabilitate în chestiunea avortului pentru că dacă decizia ta este îndreptată împotriva vieții și nu respectă viața fătului, nu pot să îți respect decizia. La fel cum nu pot să îți respect religia dacă aceasta este împotriva vieții. Cât despre partea cu corpul, sintagma nu are nicio valoare pentru că fătul nu este tot una cu corpul mamei. Acesta depinde total de mamă însă nu este unul și același cu el. Este un corp înăuntrul unui alt corp, unde se țese în mod minunat. În plus, fătul nu este responsabilitatea exclusivă a mamei pentru că aceasta nu l-a creat singură – și tatăl are dreptul să decidă pentru copilul lui.

Pe Tine mă sprijin, din pântecele mamei mele. Tu eşti binefăcătorul meu încă din pântecele mamei. (Psalmul 71:6)