Tag Archives: credinta

Credinta si necredinta

Mi-am amintit de o vorbă de duh – una dintr-o mie – a lui Henri Wald: „Sînt un om credincios. Cred că Dumnezeu nu există.“ Dincolo de poantă, afirmaţia aceasta deschide o suită de subteme, care ar merita să fie dezvoltate. Ea semnalează, de pildă, faptul că ateismul nu e mai puţin o „credinţă“ decît credinţa însăşi. La fel de greu de argumentat raţional, la fel de radical şi în aceeaşi măsură pasibil de „fundamentalism“. Pe de altă parte, sîntem îndemnaţi să observăm că nu există doar categoria credincioşilor şi cea a necredincioşilor. Există şi categoria celor care cred că cred (dar, în realitate, aderă la o formă de ritualism cutumiar) şi categoria celor care nu cred că cred, pentru că îşi fac o idee falsă despre ce înseamnă „a crede“.

Andrei PLESU

preluat din Dilema veche, nr. 682, 16-22 martie 2017

Despre credinta

Încep să cred că cea mai mare virtute a omului este credința. Încep să cred că mută și munții… [Credința] este o stare de luciditate, de convingere absolută, care într-adevăr depășește omul.

Anton Dumitriu amintindu-și de perioada petrecută în închisorile comuniste de la Aiud, Jilava, Caransebeș, Timișoara, Malmaison între 1948 și 1954. Dintr-un interviu de Marta Petreu, în Apostrof, II, nr. 3-4, 1991 reluat în volum în 2004 la Editura Universal Dalsi.

Anton Dumitriu (1905-1992) a fost un filosof și logician român.