Category Archives: perspective

Stephen Hawking despre nasterea universului

“Universul nu a fost creat de Dumnezeu, ci a luat naştere datorită legilor fizicii” titrează site-ul de ştiri HotNews.ro cu referire la o nouă carte a fizicianului Stephen Hawking care va apărea luna aceasta. Ştirea continuă astfel: “Universul a luat naştere datorită acţiunii spontane şi inevitabile a legilor fizicii, iar Divinitatea nu a avut niciun rol in acest proces de creaţie.”

Legile fizice nu puteau să acţioneze spontan înainte de începutul universului deoarece ele pur şi simplu nu existau înainte de universul nostru. Legile fizicii sunt parte a universului fizic. Dacă universul nostru a luat naştere “datorită legilor fizicii” înseamnă că acestea acţionau sau se aflau într-o stare de stand-by în vederea acţiunii şi “înaintea” începutului Universului. Ce anume sau cine a făcut ca aceastea să fie declanşate? Dacă legile fizicii descriu modul în care se petrec evenimente din Universul nostru cum ar putea acestea să existe “înainte” de însăşi existenţa universului? Iar dacă legile fizice ar exista într-adevăr înaintea creării universului nostru înseamnă ca aceste legi fizice sunt tot ceea ce există şi tot ceea ce va exista. Cum pot însă lucrurile abstracte să creeze ceva? Cu alte cuvinte, se pare că Dumnezeu este înlocuit cu sintagma “legile fizicii”.

 

Regiunea centrală a galaxiei Calea Lactee. Credit foto: NASA

 

Versetul 1 al cărţii Geneza spune foarte clar că “La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul”. În teologie şi filosofie se vorbeşte uneori de creaţia din nimic (creatio ex nihilo, frumoasa expresie în limba latină) pentru a afirma actul creator iniţial al lui Dumnezeu. Chiar dacă această poziţie a fost atacată în trecut din cauza faptului că din nimic nu apare ceva în mod spontan, în noua sa carte Hawking spune că “Universul poate lua naştere chiar şi din nimic”, conform HotNews. Noi credem că este mai rezonabil să accepţi că Cineva poate crea ceva din nimic decât să crezi că universul poate apărea spontan din nimic. Aşteptăm cu interes explicaţiile şi ideile din “The Grand Design”.

Stephen Hawking este cunoscut pentru teoria privind găurile negre, gravitaţia cuantică şi pentru poziţia de Lucasian Professor deţinută la Cambridge până în anul 2009 (poziţie ocupată în trecut şi de Sir Isaac Newton).

A apărut universul în mod spontan, din nimic şi prin nimic?

Contextul formării canonului scripturilor Noului Testament

Introducere

Biblia este pentru creştini cea mai importantă scriere, Cartea prin care Dumnezeu s-a revelat pe Sine Însuşi oamenilor şi prin care Şi-a arătat voia Sa cu privire la oameni. Biblia este pentru miliarde de oameni “ghidul” în domeniul vieţii religioase şi cea mai valoroasă capodoperă a literaturii internaţionale.

Biblia creştină (cea protestantă) include 66 de cărţi, 39 incluse în categoria Vechiului Testament şi 27 în Noul Testament. Biblia utilizată de bisericile ortodoxă şi catolică cuprinde în Vechiul Testament, pe lângă cele 39 de cărţi acceptate şi de protestanţi, şi o serie de cărţi considerate necanonice de către protestanţi, precum: 1, 2, 3 Macabei, Eclesiasticul (a nu se confunda cu Eclesiastul), Tobith şi o serie de alte carti religioase evreieşti, dar pe care evrei nu le-au considerat ca fiind sfinte ci doar simple tratate “teologice” sau cărţi istorice. Aceste cărţi au un statut special în V.T. ortodox şi catolic în sensul că nu sunt la fel de autoritare ca şi celelate 39 de carţi, ele fiind cunoscute şi sub denumirea de deuterocanonice. În cazul Noului Testament toate confesiunile creştine acceptă azi ca fiind canonice cele 27 de cărţi care le avem astăzi în Biblie.

Întrebarile care se pun sunt cum anume au fost alese aceste cărţi pentru a fi incluse în Biblie, de ce acestea şi nu altele, care este diferenţa dintre cărţile canonice şi cele necanonice. Şi ce este canonul, la urma urmei?

La toate aceste întrebări şi la altele vom incerca să răspundem în acest articol. Continue reading

Din Atena în oraşul meu


Rafael, Sf. Pavel predicând în Atena (1515)

“În timp ce Pavel îi aştepta în Atena, i s-a întărâtat duhul în el când a văzut că cetatea era plină de idoli. Prin urmare, a început să poarte discuţii în sinagogă cu iudeii şi cu cei temători de Dumnezeu, iar în piaţă, în fiecare zi, cu cei ce se aflau pe acolo. […] Pavel a stat în mijlocul Areopagului şi a zis: “Bărbaţi atenieni, în toate privinţele văd că sunteţi foarte religioşi. Căci, în timp ce treceam prin cetate şi mă uitam la locurile voastre de închinare, am găsit şi un altar pe care era scris: «Unui Dumnezeu Necunoscut». Ei bine, ceea ce voi respectaţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu! […] Unii dintre ei însă i s-au alăturat şi au crezut. Între ei era şi Dionisie areopagitul, o femeie pe nume Damaris şi încă alţii împreună cu ei.” (Faptele Apostolilor 17: 16-17, 22-23, 34; Noua Traducere Românească)

Asemenea creştinilor primului secol în vremea lor, evanghelicii trăiesc astăzi ca şi minoritate în România. Biserica Creştină se găseşte în situaţia ca Vestea Bună a împăcării dintre Dumnezeu şi om să fie percepută ca una dintre multele oferte de pe piaţa bogată a religiei (sau a spiritualităţii), din care fiecare îşi alege acele elemente care i se potrivesc sau care îi sunt oportune. Diferitele modele de evanghelizare în masă folosite cu succes în secolul XX devin din ce în ce mai ineficiente iar reflexele care ne-au ajutat să rezistăm comunismului nu mai sunt de mare ajutor la douăzeci de ani după ce acest sistem s-a prăbuşit. Această situaţie îi invită pe toţi cei preocupaţi de viitorul credinţei creştine la recitirea în cheie modernă a diferitelor relatări ale eforturilor misionare din Faptele Apostolilor şi din restul istoriei Bisericii, în încercarea de a găsi “o articulare proaspătă şi potrivită a Veştii Bune”.[1] Dintre diferitele prezentări ale evangheliei în Noul Testament, consider că un model foarte potrivit care ar putea inspira începuturile oricărui demers evanghelistic, apologetic şi transcultural urban este discursul ţinut de Apostolul Pavel la Areopag, în frumosul şi vestitul oraş Atena. Continue reading

Note de subsol:
  1. Dean Flemming, Paul and the athenians: articulating the gospel in a pluralistic world [PDF], European Nazarene College. []

Concepţii despre lume şi viaţă (II). Panteismul

Panteismul este o concepţie despre lume şi viaţă specifică filosofiei orientale (asiatice) care are un set de presupoziţii total diferit faţă de concepţiile occidentale. La baza panteismului se află presupoziţia conform căreia totul este dumnezeu şi dumnezeu este totul, adică universul este totuna cu dumnezeu sau universul este dumnezeu. Dumnezeul panteist este de fapt o forţă, o energie impersonală care alcătuieşte şi se confundă cu Universul. Prin urmare se poate trage concluzia că tot ce există, de la stele şi planete până la oameni, plante şi animale este dumnezeu, atenţie, nu mai mulţi dumnezei ci acelaşi dumnezeu (unicul) care se manifestă sub mai multe forme, chipuri (de planete, oameni, animale, pietre, praf cosmic). Scopul omului este acela de a descoperi faptul că el este de fapt dumnezeu şi parte din dumnezeu. Continue reading

Concepţii despre Lume şi Viaţă (I): Teismul, Deismul şi Ateismul

Ce este o concepţie despre lume şi viaţă?

După părerea lui James W. Sire, autorul cărţii “Universul de lângă noi – un catalog al concepţiilor fundamentale despre lume şi viaţă”, o concepţie despre lume şi viaţă este un angajament, o orientare fundamentală a inimii, care poate fi exprimată sub forma unei naraţiuni sau printr-un set de presupoziţii (presupuneri care pot fi adevărate, parţial adevărate sau în întregime false) pe care le susţinem cu privire la structura fundamentală a realităţii şi care asigură temelia pe care trăim, ne mişcăm şi fiinţăm.[1]

O concepţie despre lume şi viaţă reprezintă viziunea, părerea unui om sau grup de oameni despre lumea în care trăieşte. O concepţie despre lume şi viaţă arată ce crede un om sau un grup de oameni legat de elemente precum: originea vieţii, scopul vieţii, ce este bine şi ce este rău, semnificaţia istoriei omenirii, cum cunoaştem realitatea din jurul nostru, ce se întâmplă cu omul când moare, ce este omul, care este finalitatea universului în care trăim.

Toţi oamenii au o concepţie despre lume şi viaţă după care trăiesc şi pe care o promovează în mod conştient sau inconştient. Continue reading

Note de subsol:
  1. James Sire, Universul de lângă noi – un catalog al concepţiilor fundamentale despre lume şi viaţă, Oradea: Cartea Creştină 2005, p.17 []

Moliile şi teoria evoluţiei

Evoluţioniştii spun că procesul evoluţiei se desfăşoară lent, aproape insesizabil, pe parcursul a milioane de ani. Nu poate fi observată în timp ce se petrece. Cu toate aceste scuze că evoluţia acţionează atât de încet încât nu i se pot vedea efectele, nici chiar pe parcursul mai multor ani, există o mare dorinţă pentru a se obţine ceva dovezi ale unei evoluţii desfăşurate pe o perioadă scurtă de timp. Fosilele, despre care se presupune că ar trebui să fie ele însele o înregistrare a procesului evolutiv, sunt susceptibile de a nu se păstra în condiţii potrivite în arhiva fosiliferă. Totuşi există anumite momente când sunt descoperite aşa-numite “verigi lipsă”. La fel ca şi aceste aşa-zise forme tranziţionale, există şi alte categorii de organisme citate în spijinul teoriei evoluţiei, care ajung celebre şi primesc un statut special, devenind un fel de “vedete” ale evoluţiei. Una dintre acestea este molia sare-şi-piper, Biston betularia, cea mai faimoasă specie de insecte. Continue reading

Apologetica

Vasile Tomoiagă şi Victor Meşter

Introducere

Cunoscutul mistic ortodox român Petre Ţuţea spunea că “un filozof care se zbate fie să găsească argumente pentru existenţa lui Dumnezeu, fie să combată argumentele despre inexistenţa lui Dumnezeu reprezintă o poartă spre ateism.” Cum ai putea să dovedeşti existenţa Aceluia care se identifică prin “Eu sunt cel ce sunt”, ar fi dilema lui Ţuţea? Raţionalizarea excesivă a creştinismului îl dezbracă de elementul tainic, mistic, supranatural, adică tocmai de ceea ce îl face special. Teama misticului creştin este ca nu cumva încercând să ajuţi, de fapt să distrugi şi prin argumentarea pentru Împărăţie să-i “distrugi corola de minuni”, care nu este accesibilă minţii strict mecanicist-raţională.

Cu toate neajunsurile însă, un lucru mult mai riscant decât să faci apologetică este să nu faci. Apostolii au practicat-o, Scriptura o porunceşte iar nesiguranţa şi lipsa cronică de rădăcini a omului post-modern o cere. Continue reading

Ştiinţa şi Creaţia

Ştiinţa.

La modul general, ştiinţa (de la latinul scientia = cunoaştere) înseamnă orice corp de cunoştinţe sistematice. Într-un sens mai restrictiv, aşa cum este înţeles acuma, ştiinţa se referă la un sistem de achiziţie de cunoştinţe folosind metoda ştiinţifică şi la corpul de cunoştinţe acumulat prin această cercetare[1].Metoda ştiinţifică se referă la parte prescriptivă, oferind reţeta generală despre cum se investighează un fenomen şi se ajunge la acumularea de cunoştinţe. Studiul ştiinţific implică observabilitate, repetabilitatea şi posibilitatea testării empirice a obiectului sau fenomenului studiat. Totuşi, această reţetă nu poate fi aplicată întotdeauna la fel şi nu toţi paşii enumeraţi sunt posibili de parcurs. De exemplu câmpul magnetic nu poate fi observat direct, ci doar efectele sale, dar asta nu îl face cu nimic mai puţin real sau ştiinţific.Pe baza observării realităţii şi a fenomenelor naturii oamenii de ştiinţă formulează ipoteze, teorii şi legi. O ipoteză este o declaraţie care nu este bine suportată, dar nici nu este invalidată de experimente. O teorie ştiinţifică este un model logic auto-consistent care descrie comportamentul unui anumit fenomen natural. O lege fizică sau o lege a naturii este o generalizare ştiinţifică bazată pe un număr suficient de mare de observaţii şi este considerată pe deplin verificată. Continue reading

Note de subsol:
  1. Wikipedia – Science []

Argument

“Ce este adevărul ?” (Pilat din Pont, Biblia, Ioan 18:38)

Aceasta este întrebarea pusă de Pilat din Pont, guvernator al Iudeii în vremea când a pătimit şi a murit Isus Hristos. La fel ca şi Pilat, mulţi dintre contemporanii noştrii privesc cu neîncredere posibilitatea ca răspunsul să poată fi cunoscut de om. Sunt foarte multe adevăruri particulare, multe individualităţi, multe universuri “paralele”. Şi totuşi, Hristos tocmai îi spuses lui Pilat că menirea Lui a fost să mărturisească despre adevăr. Iudeilor care L-au crezut le-a zis că rămânând în cuvântul Lui, vor cunoaşte adevărul, care îi va face liberi, ba mai mult, a afirmat plin de seninătate că El însuşi este adevărul, şi că nu este altă cale spre Dumnezeu în afară de El.

Creştinismul contemporan a pierdut din pretenţia pe care o avea asupra adevărului. Probabil şi din cauza inabilităţii celor credincioşi de a răspunde provocarilor zilelor noastre, de a fi actuali şi relevanţi, de a face cunoscută revelaţia lui Dumnezeu în istorie astfel încât să fie înţeleasă de omul de rând. Canalele TV de ştiinţă sunt dominate de concepţiile materialist-seculare care nu concep picior divin ca şi agent creator, darminte un “agent” mântuitor. Hristos devine unul din mulţii mesia ai primului secol, iar motivul pentru care mai auzim de El astăzi este că a avut parte de marketing mai de calitate. Religiozitatea românilor este din ce în ce mai mult la nivel declarativ, şi la toate aceste realităţi Biserica este luată prin surprindere. Continue reading