Tag Archives: geneza

Cristos este Inceputul

Întreaga Sfântă Scriptură mărturisește despre Mântuitroul Isus Cristos. Primul cuvânt din Biblie este b’reshit și poate avea mai multe înțelesuri: la început (cum este de altfel și tradus în primul verset al Facerii), Capul (reshit este un derivat de la rosh = cap), Întâiul [născut] (de la rishon = primul) sau Primul [fruct], pârga.

Pavel înțelege foarte bine acest lucru atunci când redactează Coloseni 1:

15 El este chipul Dumnezeului nevăzut,
    întâiul născut peste întreaga creaţie,
16 pentru că prin El au fost create toate lucrurile,
    în cer şi pe pământ,
cele vizibile şi cele invizibile,
    fie tronuri, fie domnii,
fie conducători, fie autorităţi.
    Toate au fost create prin El şi pentru El.
17 El este înainte de toate lucrurile
    şi în El se ţin toate împreună.

La inceput (Geneza 1:1)

La început Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. 

La început desemnează începutul tuturor lucrurilor fizice și spirituale astfel că “înaintea” acestui început nu a fost nimic în afară de Creator, sursa a toate. Dumnezeu este precedent acestui început, altminteri nu ar fi putut crea. El este necesar întrucât începutul nu putea genera un Creator anterior sieși.

Într-un sens, Dumnezeu este începutul deoarece este etern. Dumnezeu a adus în existență, din nimic, toate lucrurile1. Origen propune o altă interpretare a începutului: nu este vorba aici de un început temporal ci [textul] spune că cerurile și pământul și toate lucrurile care au fost făcute, au fost făcute în Mesia2. Într-adevăr, prin El au fost create toate lucrurile, în cer şi pe pământ, cele vizibile şi cele invizibile, fie tronuri, fie domnii, fie conducători, fie autorităţi. Toate au fost create prin El şi pentru El.3 Cerurile au înțelesul aici atât de cosmos cât și de lumi spirituale. În ceea ce privește cerul, adică atmosfera pământului și cosmosul, Vasile cel Mare propune examinarea structurii lumii și contemplarea întregului univers4. Dumnezeu nu este creația Sa care poate fi cercetată și studiată. 

Pământul nu este definit aici, spațial vorbind, ca centru al universului. Dar de ce sunt cerurile întâi și apoi pamântul? Acoperișul templului făcut înaintea pavajului său?5.

___________________________________________________________________________________________________

Primele 11 capitole ale F A C E R I I sunt pline de înțelepciune și provocatoare. Seria aceasta are ca inspirație opiniile Sfinților Părinți adunate în volumul Genesis 1-11 din seria Ancient Christian Commentary on Scriptures, 2001, IVP. Unde nu apar note de subsol, opiniile îmi aparțin.

  1. Nemesius din Emesa în Natura Omului []
  2. Omiltetică: Geneza 1:1 []
  3. Coloseni 1:16 []
  4. Omilii la Hexaemeron []
  5. Omilii: Ioan Gură de Aur []

Contine Geneza doua istorii contradictorii ale Creatiei?

Geneza a fost supusă dezbaterilor mai mult decât orice altă carte a Vechiului Testament. Odată pentru că este cea mai veche carte și criticii vor să sugereze că este cel mai puțin credibilă; apoi pentru că fiind plasată la început este fundamentală pentru tot restul Scripturii. Dacă reușești să clatini temelia, toată construcția va fi în pericol de a se dărâma.

Se crede că Geneza a fost scrisă în jurul anului 1400 î.Hr. și este în general atribuită lui Moise. Nu știm dacă a avut documente la dispoziție sau dacă a fost pe de-a-ntregul revelată pe muntele Sinai. Există unele analize textuale care încercă să pună la îndoială autenticitatea relatărilor din capitolele 1 și 2. Aceastea susțin că autorul cărții a avut diferite surse pe care le-ar fi compilat însă din cauza primitivității sale nu a înlăturat contradicțiile inerente unor relatări diferite sau nu a știut ce variantă să păstreze din cele două pe care le avea la dispoziție. Astfel că în Geneza avem de-a face cu două povestiri diferite ale Creației, ceea ce înseamnă că nu pot fi ambele adevărate și, mai departe, că Geneza nu este credibilă chiar de pe prima filă a ei. Noi susținem că lucrurile nu stau deloc așa și că există argumente solide că avem de-a face cu o singură narațiune a Creației.

Să comparăm însă textele:

Geneza 1

v.1 La început Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.

v. 11 Dumnezeu a zis ”Să dea pământul verdeață, iarbă cu sămânță, pomi roditori. A fost ziua 3.”

v. 24, 26  Dumnezeu a zis: „Să dea pământul viețuitoare după soiul lor, vite, târâtoare și fiare pământești, după soiul lor.” Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră.

Geneza 2

v. 5-9 În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ și ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp și nicio iarbă de pe câmp nu încolțea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ și nu era niciun om ca să lucreze pământul. Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; și a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi…

v. 18-19 Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului; și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească.

Așadar în Geneza 2 avem pământul menționat înaintea cerurilor pe când în capitolul 1 ordinea e inversă; omul pare a fi creat înaintea plantelor deși inițial înțelesesem că plantele au fost create în ziua 3 și omul în ziua 6; și în fine omul înaintea animalelor în ziua 6. Care este explicația?

Chiar și la o primă citire lucrurile par a fi clare. Dar un studiu atent înlătură orice dubiu. Geneza 1 prezintă ordinea cronologică în care Dumnezeu a creat iar în Geneza 2 lucrurile sunt prezentate în ordine logică. Capitolul 1 are scopul principal de a ne informa asupra ordinii cronologice a istoriei cerurilor și a pământului când au fost făcute, succesiunea propriu zisă a zilelor în care Dumnezeu și-a manifestat inteligența creatoare. În capitolul 2 însă are loc o reluare a narațiunii cu focalizare pe obiectul principal al Creației și anume omul. Totalitatea activităților desfășurate înainte de apariția omului au ca scop pregătirea unui cămin pentru acesta. Din toată Creația, numai omul este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Acest lucru ne oferă sens și valoare. Omul este superior animalelor peste care i se dă stăpânire iar administrarea resurselor naturale trebuie să se desfășoare responsabil.

Mai mult, în versetul 5 din capitolul 2, substantivul pământ ha’arets* (folosit a doua oară) poate avea sensul de ținut sau regiune. Aici lipsa vegetației este legată de lipsa ploii în acel loc specific și nu de lipsa plantelor la nivel planetar. Acest lucru ar avea sens pentru cultura căreia i s-a adresat inițial Pentateuhul lui Moise deoarece în zona respectivă plouă doar iarna, vara fiind sezonul secetos iar țărâna are un aspect prăfos. După crearea omului din țărâna pământului, Dumnezeu sădește o grădină spre est. Evident, animalele fuseseră deja create înainte de a fi aduse la Adam pentru a primi nume.

Așadar nu există nicio contradicție între Geneza 1 și 2, nu sunt prezentate confuz două creații diferite ci avem două istorisiri ale aceleiași una și singure Creații dar din perspective funcționale diferite. Prima dată este prezentată ordinea cronologică apoi este reluată narațiunea din perspectiva scopului Creației.

* אֲדָמָה ținut, pământ, sol, țărână, fermă